Protocolul Financial Information eXchange (FIX) este un tipar de mesaje utilizat pentru schimbul de informație financiară. A fost creat pentru schimbul de informație în tranzacții și pe piețe, schimb efectuat în timp real. Când a fost creat inițial, era destinat automatizării comunicării prin telefon. Prima comunicare via FIX s-a realizat între Fidelity Investments și Salomon Brothers. Una din motivațiile din spatele comunicării automate de mașini a fost reducerea numărului de erori cauzate de factorii umani. Azi, este utilizat intensiv de lumea financiară, de la companiile de brokerage la instituțiile de schimb și vânzări.

Tranzacțiile datorate tradingului automat au crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând să fie majoritare pe toate bursele importante. De exemplu, pe Tokyo Stock Exchange volumul de tranzacții generate din co-location (sisteme prezente fizic în proximitatea bursei) a crescut de la 10% în 2010 la peste 50% în 2016. Apare natural întrebarea de ce există atât de mult trading automat?

Trăim în timpuri exponențiale – după cum spunea unul dintre acele filmulețe populare pe YouTube și Facebook. Și poate nici unul dintre aspectele vieții noastre nu se conformează acestui dicton la fel de mult ca și cantitatea mereu crescândă de putere de procesare pe care o avem la îndemână. Legea lui Moore și mai ales cei care trudesc neostenit pentru a o menține în vigoare sunt în parte, de vină pentru acest lucru, dar cauza principală este fascinația noastră pentru mai mult, mai repede, mai mare - concepte pe care, în general, le asociem cu mai bine. Însă în această evoluție monoton crescătoare apar probleme atunci când ne lovim de un zid de netrecut, când trebuie să decidem dacă mai bine înseamnă mai repede sau înseamnă mai mult.

Publicat în Numărul 61 Citeşte mai mult

Potrivit lui Knuth, Computer Programming as an Art (1974) “optimizarea prematură este cauza tuturor relelor (sau a majorității relelor) în programare.” Oare s-a schimbat realitatea din spatele acestor vorbe în ultimii 40 de ani? Să ne uităm la C++ care a rămas un sinonim pentru performanță și în ziua de azi. Să începem cu o funcție simplă: împărțirea la patru.

We talked with our guests about automated and electronic trading challenges, what are the performance requirements and regulations in this area.
Guests:
- Christopher Lederer - Development Manager @ Flow Traders
- Cotyso Bodea - Technical Director @ Tora Trading Services
- Florin Bunău - Technical Expert @ Ullink
Moderator: Ovidiu Mățan - founder @ Today Software Magazine

Publicat în Numărul 61 Citeşte mai mult

BusinessDictionary.com ne dă o definiție extrem de simplă și cuprinzătoare: feedbackul este procesul prin care efectul unei acțiuni este transmis înapoi (feed-back) cu scopul de a modifica acțiunile viitoare. În contexul muncii, feedbackul poate să vină formal, ca parte a procesului de evaluare și având ca scop general alinierea comportamentului și a performanțelor la standardele organizației în care muncim, sau informal, ca reacție punctuală (exprimată direct sau indirect...) la activitatea zilnică. Nimic complicat până aici. Dar suntem oameni. Și cu noi nimic nu este atât de simplu precum o definiție din dicționar. Pentru că apar în scenă emoțiile, la care voi reveni puțin în rândurile de mai jos.

Într-o conversație recentă cu un client, am petrecut mai bine de trei ore analizând obiectivele și rezultatele-cheie stabilite de compania clientului; aceste obiective au fost definite la nivel de companie, echipă de management și la nivel de echipă, într-o firmă cu peste 100 de angajați.

Ai obținut poziția mult dorită: ești programator. Tocmai ai terminat facultatea, ai planuri mari, te-ai mutat sau locuiești deja într-un oraș mare cu posibilități nenumărate de dezvoltare în IT. Lumea este a ta și ești.pe.val! Totul e incitant în jurul tău și știi că ești într-un loc bun. Pasiunea și cafeaua te motivează în fiecare dimineață în care devorezi acest domeniu. Trec niște ani, ai învățat deja metodologiile, procesele și modul de lucru. Împărtășești opiniile liderilor, înveți de la ei, dar apoi îți dezvolți propriile opinii. Unele lucruri le fac ei bine, altele le faci tu mai bine. Trec mai mulți ani, îți dezvolți noi abilități care nu sunt atât de orientate spre tehnologie, ci spre oameni. Începe să îți pese de sănătatea echipei tale, iar efortul tău de a îmbunătăți lucrurile este observat în compania în care lucrezi. Te afli în poziția de leader formal sau informal și ai satisfacția de a-i ajuta pe ceilalți. Poate trec mai mulți ani, iar dupa 10+ ani de programare, vrei o schimbare: te gândești la management. Schimbarea e posibilă doar cu ajutorul companiei, dar, dacă ești norocos, acum începe partea grea. Urmează o serie de traininguri high level și ți se arată cam ce e de făcut. Devii Project Manager și ți se oferă o listă de proiecte din care poți alege la ce vrei să lucrezi, ceva apropiat de lucrurile cu care ești familiar.

Domeniul automotive face parte din industriile care dezvoltă un număr semnificativ de inovații tehnologice cu impact direct asupra vieții oamenilor. Tehnologiile noi precum display-urile active, monitorizarea sănătății, accesul de la distanță și sistemele biometrice fac deja parte din proiectele marilor producători. În toate aceste inovații, componenta software este esențială. Tehnologiile self-driving și connected cars vor revoluționa într-un mod radical industria auto, dar hărțile de navigație vor rămâne la fel de relevante ca și în ziua de azi.

Calitatea produselor software este într-o creştere continuă şi odată cu această creştere se diversifică şi criteriile de evaluare a calităţii. Această diversificare a apărut, atât în urma evoluţiilor tehnologice dar şi de nevoia de a furniza produse şi servicii competitive. La un moment dat a fost evident că absenţa unor buguri într-o aplicaţie nu era suficientă pentru garanta calitatea unei aplicaţii. Aceasta a făcut ca în prezent eforturile să se concentreze în zona calităţii interacţiunii dintre un operator uman şi un produs software. Pentru multă vreme, criteriile asociate gradului de satisfacţie a utilizatorilor erau considerate pur şi simplu extravaganţe sau aberaţii contractuale. Utilizatorul era singurul blamat pentru greşeli de utilizare, cu pretextul că a evitat aceeaşi greşeală în alte 99 de cazuri. De altfel, utilizatorii înşişi dezvoltau mai degrabă abordări alternative, work-around-uri, decât să ridice problema „dificultăţii în utilizare” unui manager sau unui furnizor de servicii.