Într-o industrie competitivă, guvernată de schimbare și adaptare, unde inovația este în centrul oricărei idei, atingerea unui nivel de performanță optimă este un obiectiv mai mult decât necesar. Dar ce este performanța în contextul dezvoltării software? Performanța este un pilon fundamental când vine vorba de dezvoltarea software, nu este doar o măsură tehnică, ci influențează atât viteza, cât și fiabilitatea unei aplicații, influențând gradul de satisfacție al utilizatorilor și implicit definește succesul unei aplicații. Designul unei aplicații performante constituie un avantaj în fața competitorilor, iar o abordare orientată către performanță și eficiență poate fi factorul decisiv în business.

În era digitală actuală, noi suntem martorii unei transformări radicale în dezvoltarea de aplicații mobile. Flutter, inițiativa Google, se distinge ca o soluție revoluționară pentru crearea de aplicații native atât pentru Android cât și pentru iOS. În acest articol, explorăm complexitatea tehnologică a frameworkului Flutter și modul în care redefinește eficiența și performanța în dezvoltarea cross-platform. Ne concentrăm asupra arhitecturii sale unice, capacității de a compila direct în cod nativ și asupra flexibilității sale în designul UI/UX, evidențiind cum Flutter nu doar simplifică procesul de dezvoltare, dar și îmbunătățește experiența utilizatorului final prin aplicații rapide, responsive și vizual impresionante.

Fie că începem să vorbim despre concepte abstracte, precum algoritmii optimi pentru traversarea unui graf sau sortarea unei liste, fie că explorăm situații concrete, cum ar fi soluții software pentru gestionarea tranzacțiilor bancare sau implementarea unei platforme de e-commerce, care să permită plasarea fără cusur a comenzilor online, certitudinea este că ne confruntăm cu o provocare omniprezentă în lumea noastră, a programatorilor: performanța. În rândul aplicațiilor web și a sistemelor distribuite există nenumărate tehnici de sporire a performanței, precum adăugarea redundanței în rândul serviciilor noastre prin scalare orizontală, paralelizare și procesare distribuită, monitorizare sau trasare a execuției apelurilor primite.

Continuăm seria de articole Java cu clasele Inner. Acestea sunt puțin folosite față de reprezentarea lambda a acestora. Avantajul principal constă în separarea contextelor și în accesul claselor Inner la variabilele private din clasa de bază.

Tendințele tehnologice din ultimii ani s-au îndreptat tot mai mult înspre dezvoltarea unor servicii cât mai mici, cât mai rapide și care să consume cât mai puține resurse. Astfel, s-a ajuns la „spargerea” aplicațiilor vechi, greoaie, de tip monolit, în bucățele numite microservicii, care deservesc o singură funcționalitate a unei platforme. Ne-am întors, așadar, la filozofia de tip divide et impera.

Într-o eră în care tehnologia evoluează rapid, dezvoltarea unui produs digital de succes nu mai este doar un simplu proces de codare. Este o călătorie complexă care începe cu o înțelegere profundă a utilizatorilor și a contextului lor. Această înțelegere se concretizează în faza de „Discovery” (prima secvență din procesul de Human-Centered Design) care este punctul de plecare crucial pentru a construi produse care să aducă valoare reală utilizatorilor și implicit businessului.

Într-un scenariu ideal, procesele de M&A (Merger and Acquisition) s-ar desfășura fără probleme și ar avea ca rezultat o integrare armonioasă a două sau mai multe companii. Recent, la ultima lansare de revistă TSM, am primit întrebarea: care a fost cel mai dificil lucru experimentat într-un asemenea proces? Mi-am amintit cum într-un asemenea context, în mijlocul unor termene decalate și diverse escalări, unul dintre manageri a întrebat: de ce nu v-ați gândit la ce nu v-ați gândit? Într-o lume ideală, ne-am fi gândit. Undeva între ideal și utopic, cu un pic de sare de exagerare și un pic de piper de imaginație, vă propun o colecție de situații utopice la care am putea să ne gândim înainte de a nu ne fi gândit la ele.

Am avut parte de o discuție plină de observații interesante și clarificări despre Agile Leadership. Alături de noi au fost:

• Dan Suciu - Partner @ Colors in Projects,

• Bogdan Mureșan - VP of Technology @ Connatix,

• Ioana Barboș - Founder & Data Scientist @ Giraffa Analytics,

• Ciprian Sorlea - CTO @ Nordlogic,

• Ovidiu Mățan - Fondator @ Today Software Magazine (moderator)

Termenul de „cârcoteli” din titlul l-am împrumutat de la unul dintre clienții mei care, anul trecut, într-unul din proiectele noastre de consultanță pentru implementare Agile în organizație, mi-a spus: „Avem nevoie să stați de vorbă cu oamenii noștri, să vedeți de ce cârcotesc și să rezolvați, o dată pentru totdeauna, aceste cârcoteli.” Și da, e corect înțeleg foarte bine că aceste „cârcoteli” trebuie clarificate, că trebuie să răspundem la ele, dar oare e necesar să le rezolvăm „pentru totdeauna”? Sau mai degrabă am vrea ca oamenii să continue să aibă întrebări, să dezbată și să comenteze, în timp ce experimentează în spiritul Agile? Pentru că unul dintre beneficiile Agile mai puțin vizibile și mai puțin bine primite în organizații este crearea transparenței: permite identificarea elefantului din cameră, analizarea respectivului elefant și, în final, eliminarea dumnealui (adică, a ditai elefantului). Totul necesită însă discuții și, bineînțeles, un anumit nivel de asertivitate, sau, mai bine spus acel nivel de încredere în echipă care ne spune că „da, putem vorbi liber, nimeni nu ne îndeasă pumnul în gură și problemele ridicate le rezolvăm împreună.”