Mihai Talpoș

Revoluția digitală și schimbările tehnologice influențează societatea din ce în ce mai mult și în forme tot mai diverse. Pe de o parte, digitalizarea poate aduce tuturor țărilor multe oportunități economice și cunoaștere ori, la nivelul fiecărui individ, informație de ultimă oră, care, în alte condiții, ar fi fost mult mai dificil de accesat.

Principalul impediment în accelerarea procesului de digitalizare a instituțiilor publice din România îl reprezintă sistemul decizional prea complicat din instituții, avertizează Alianța Națională pentru Digitalizarea Instituțiilor Publice (ANDIP) din România, făcând publice concluziile unei cercetări realizate cu ocazia workshopului “Digitalizarea Instituțiilor Publice în Trei Pași”, desfășurat la Alba Iulia, în perioada 8 - 9 decembrie 2022.

Înțelesul originar al termenului roman, triumphus (triumf), este mult diferit de cel pe care îl deține azi. În Roma antică, triumful desemna celebrarea unei victorii, prin intrarea solemnă în oraș a comandantului învingător pe un car tras de patru cai albi. Îl urmau un cortegiu din senatori, căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război. “Un adevărat triumf roman era mai mult decât victoria învingătorului. El înseamnă deplina subjugare a învinsului. În cadrul adevăratului triumf roman, partea care pierduse era purtată în paradă prin capitală, în timp ce învingătorul își contempla inamicul, ai cărui soldați fuseseră uciși, ale cărui avuții fuseseră jefuite și ai cărui conducători fuseseră umiliți. Un triumf nu avea reguli stricte și precise. Prevederea sacrificării a 1000 de persoane era una dintre ele.” [1]

Părintele teoriei stresului, Hans Selye, demonstra încă din anii 1970 că rezistența omului la diverși stresori, și implicit calitatea vieții sale, depind, într-o manieră fundamentală, de energia de adaptare specifică fiecărui om [1].

Citeşte mai mult

Renumitul psiholog de origine rusă Peter D. Ouspensky spunea, în cadrul unei conferințe susținute la Londra, în anul 1934, că: “omul a inventat multe mașinării și a realizat repede că o mașinărie complicată presupune, uneori, ani întregi de studiu atent, înainte de a fi utilizată sau controlată. Cu toate acestea, omul nu reușește să aplice această înțelegere și asupra sa, deși el însuși reprezintă o mașinărie mult mai complicată decât oricare dintre mașinăriile pe care le-a inventat până acum” [1]. Așadar, dacă omul ar învesti aceeași atenție și migală în cercetarea propriilor mecanisme sufletești, ca aceea pe care o dedică domeniului tehnologic, șansa ființei umane de a se cunoaște mai bine și de a-și conștientiza propria unicitate ar fi mult mai ridicată.