Din bucătăria arhitectului software carduri de scenarii

Attila Antal
Software Arhitect
@ISDC

PROGRAMARE

Metodologia care urmează a fi prezentată în acest articol a fost dezvoltată de cei de la SEI (Software Engineering Institute, Carnegie Mellon) și face parte din metodologia ATAM (Architecture Tradeoff Analysis Method).

Articolul prezintă într-o formă simplificată această metodologie accentând latura practică.

Cardul de Scenarii

Cardurile de scenarii sunt folosite pentru argumentarea decizilor din diferite puncte de vedere. Cardurile sunt create de arhitectul din proiectul respectiv și sunt distribuite pentru evaluare de către membrii decizionali ai echipei, inclusiv de către client.

Un șablon al cardului de scenarii este prezentat în schema de mai jos. După cum se observă cardul are patru zone:

Zona cu detalii, unde se introduce un cod relevant al scenariului și o scurtă descriere a lui.
Zona cu detalii legat de mediu de lucru din punct de vedere arhitectural.
Zona cu deciziile care urmează să fie luate specific scenariului.
Zona cu argumentele arhitecturale, motivul și o diagramă simplă care reflectă obiectul scenariului.

Zona cu deciziile are un câmp de explicatii și alte patru de impact asupra arhitecturii curente. Acestea fiind:

Pucte Sensibile marcate cu cod S1, S2, …
Puncte de Compromis marcate cu cod T1, T2, …
Riscuri marcate cu cod R1, R2, …
Non-riscuri marcate cu cod N1, N2, …

Un punct sensibil înseamnă o proprietate a unei componente care este critică pentru obținerea unui atribut de calitate.

Punctul de compromis e o proprietate care afectează mai multe atribute de calitate sau e un punct sensibil pentru mai multe atribute.

Riscurile sunt decizile arhitecturale care pot să cauzeze probleme potențiale.

Non-riscurile sunt menționarea deciziilor arhitecturale bune, în cardul de scenarii au caracter informativ.

Aceste coloane pot conține una sau mai multe valori în foma codificată (menționat deja mai sus). Aceste coduri urmează să fie explicate în liste dedicate.

Studiu de caz

Pentru a prezenta cât mai real cum funcționează procedeul prin care se găsește o soluție potrivită cu ajutorul cardurilor de scenarii, voi prezenta în continuare un caz ipotetic.

Deci, un presupus client are o aplicatie în care în stratul de logică de business vrea să introducă un modul care decide și influențează rezultatele la anumite calcule. Aceasta îi va cere arhitectului proiectului (în acest context fiind vorba de noi) să vină cu niște idei de implementare.

Arhitectul, adica noi, vom realiza trei scenarii și îl vom trece printr-un procedeu de evaluare și la final încearcăm să găsim soluția cea mai potrivită.

Să vedem scenariile!

DL1: Logică Hardcodată

Scenario #: DL1		Se va folosi o logică de decizie internă, hardcodată.
Attribute(s)	Performance
Environment	În timpul rulării (Runtime)
Stimulus	Cerere de luare decizii dinspre Business Logic.
Response	Decizii luate pe baza logicii interne.
Architectural decisions			Sensitivity	Tradeoff	Risk	Nonrisk
Hardcodare			S1		R1	N1
Reasoning	Folosind modul de decizie "hardcoded" se reduce complexitatea și în plus se poate obține performanța maxima de executie.
Architecture Diagram

DL2: Logică Configurabilă

DL3: Logică Bazată pe Rule Engine

Scenario #: DL3		Se va folosi un Rule Engine pentru decizii.
Attribute(s)	Flexibilitate
Environment	În timpul rulării (Runtime)
Stimulus	Cerere de luare decizii dinspre Business Logic.
Response	Decizii luate de Rule Engine.
Architectural decisions			Sensitivity	Tradeoff	Risk	Nonrisk
Folosirea unui Rule Engine			S2, S3	T2
Maintenanță pentru baza de reguli			S4		R3	N2
Reasoning	Introducerea în arhitectură a unei Rule Engine aduce flexibilitate și configurabilitate.
Architecture Diagram

Lista Punctelor Sensibile

Code	Description
S1	Logica de decizie e greu de modificat mai târziu și necesită relansarea produsului în producție.
S2	Introduce complexitate în proiect.
S3	Necesită expertiză și/sau experiență.
S4	Comunicarea și planificarea în sync cu echipa care întreține baza de reguli.

Lista Punctelor de Compromis

Code	Description
T1	Trebuie decis dacă proprietătile vor fi recitite imediat după modificare sau numai după relansarea aplicației (flexibilate vs. garanția calculațiilor ptr. toți).
T2	Trebuie ales un Rule Engine portivit.

Lista Riscurilor

Code	Description
R1	Schimbarea logicii necesită development.
R2	Fiind fișierul de proprietăți un punct sensibil al sistemului trebuie protejat și asignate roluri specifice modificării.

Lista Non-Riscurilor

Code	Description
N1	Este ușor de realizat și garantează lansarea în timp în productie.
N2	Găsită o soluție ușoară de lansare a regulilor.

Evaluare

Pentru evaluarea scenariilor vom folosi forma tabelară a unui "Utility Tree". Enumerăm scenariile de pe carduri dar putem adăuga si altele (fără card) și rugăm părțile participante din partea clientului să dea o notă de importanță (L - low, M - medium, H - High). Coloana de dificultate va fi marcată de arhitectul proiectului.

În cazul nostru tabela va arăta astfel (coloana de importanță fiind o presupunere):

Quality Attribute	Scenario	Importance	Difficulty
Performanță	DL1: Logică hardcodată	L	L
Configurabilitate	DL2: Logică configurabilă	H	M
Flexibilitate	DL3: Logică bazată pe Rule Engine	H	H

Din tabela de mai sus trebuie selectate cele cu importantă mare, deci:

DL2: Logică configurabilă (H,M)
DL3: Logică bazată pe Rule Engine (H,H)

Fiindcă scenariul # DL3 are și dificultate mare avem nevoie de mai multe analize din partea părților și de văzut dacă într-adevăr au nevoie de această solutie. Dificultatea mare în cazul nostru putând fi tradusă prin: mai scump, timp mai mare de implementare și eventuale costuri de licentă și întreținere.

Deci putem pronunța că până se naște o decizie legat de # DL3 soluția câștigătoare va fi cel de # DL2.

Sumar

Concluziile pe care le putem trage după citirea acestui articol sunt:

Arhitectul trebuie să vină tot timpul cu diferite scenarii pentru o singură problemă.
Cardul de scenarii este un mediu de prezentare a unei idei și în același timp este și mediu pentru a aduce decizii.
Cardul de scenarii este prima linie unde vor fi menționate punctele sensibile, compromisurile și riscurile.
Fiecare card trebuie sa fie evaluat de către client sau de către reprezentantul tehnic al clientului
Cardurile de scenarii trebuie colectate și catalogate pentru că fac parte din procedeul de luare de decizii și pe de altă parte ele pot fi reutilizate.