Sindromul Superman

Când vine vorba de Time Management (TM) eu sunt publicul ţintă. Problema este că nu ar trebui. Sunt trainer si psiholog de aproape 10 ani. Am livrat training-uri pe TM si am citit de la cercetări ştiinţifice pe TM până la literatura POP pe acest domeniu. Dacă am aşa mare nevoie si dacă am şi cunoştinţele despre cum ar trebui să fac TM eficient, de ce în continuare procrastinez, întârziu, uit?

Problema nu este că nu ştim ce ar trebui să facem, problema nu este că nu ştim să planificăm sau că ar trebui să ne ţinem de plan. Dacă asta ar fi problema, eu si multi alti documentaţi în ale TM-ului am face tot ce ne propunem, atunci când ne propunem. Problema este ceea ce putem numi sindromul Superman.

Definitie

E acea afecţiune care ne face să planificăm ca şi cum de mâine altcineva va veni și va pune planul în aplicare. Altcineva care este complet diferit de noi. Altcineva care e motivat, are chef, îşi face timp pentru ce este important, nu îl glorifică pe busy, nu are nevoie de pauze, ritmul lui e unul constant … şi orice alte caracteristici care l-ar putea duce să pună planul ambiţios în aplicare.

În articolul trecut am discutat despre prima problemă, definirea a ceea ce am de făcut. Acesta e primul pas şi probabil, deşi esenţial, cel mai uşor de făcut. În acest articol vom vorbi despre cel mai important pas. Pregătirea!

Atunci când intenționăm să învățăm un nou limbaj de programare și vrem să fim consecvenți în acțiunea de învățare. Avem nevoie de două strategii distincte:

Cauza

Se pare că avem tendinţa ca atunci când ne propunem să realizăm ceva şi când planificăm, să o facem în ciuda noastră. Exact! Avem tendinţa ca atunci când planificăm în loc să vedem care este profilul nostru de timp, cum funcţionăm noi ca oameni şi care este structurarea noastra fizică şi psihică, o facem mergând pe nişte strategii care sunt mai degrabă împotriva noastră.

Sfatul meu referitor la TM nu este să adoptaţi un sistem de organizare miraculos. El nu există. (din păcate) ci să vă creaţi sistemul vostru de TM. Puteţi bineînţeles să vă inspiraţi, însă nu vă aşteptaţi de la un tool sau un training să vă dea acel sistem care de mâine vă va transforma in superman.

Ok. Atunci ce este de făcut?

Lucrul esenţial pe care trebuie să îl faceţi este să vă creaţi profilul vostru de TM. Cum faceţi asta?

• Întelegeţi psihologia din spatele managementului comportamentelor.
• Vă monitorizaţi felul în care aveţi tendinţa să faceţi lucrurile pentru a vă face un profil.
• Planificaţi luând ca de facto acel profil, nebazandu-vă pe Superman.

PSIHOLOGIA INITIERII COMPORTAMENTELOR

Cercetările din psihologie spun că pentru a face ceva, este necesar să îţi asiguri premisele/antecedentele pentru acel ceva. Relaţia dintre antecedente şi acţiune este "dacă şi numai dacă" toate antecedentele sunt prezente doar atunci comportamentul poate fi iniţiat. Asta nu înseamnă că va fi iniţiat ci doar că poate fi iniţiat. Antecedentele necesare sunt: 1) contextul; 2) cunoştintele şi competenţele; 3)autoeficacitatea şi 4) motivarea:

1. Contextul: Am toate resursele de care am nevoie să fac acel lucru atunci când acel lucru este planificat?

Aici vorbim de două tipuri de resurse: externe si interne.

Am resursele externe să realizez acel comportament la momentul în care trebuie realizat? (ex: manuale, resurse informaționale, exerciții)

Am resursele interne? - aici e capcana: Am resursele intelectuale, fizice, psihologice să fac acel comportament la momentul în care este planificat? (Totul, de la dispoziţia emoţională, capacitatea intelectuală până la condiţia fizică de a citi 20 de pagini din manual)

2. Am capacitatea să fac acel lucru?

"Capacitatea" trece prin două etape. Prima etapă este să "ştiu cum", adică să stiu exact paşii pe care trebuie sa îi fac și cum trebuie ei făcuţi. Acest pas se referă la ceea ce numim cunoştinţe procedurale. A doua etapă se referă la avea compenţele de a face ceea ce ne dorim. A avea competenţe se defineşte simplu prin a putea să adaptez acele cunoştinţe procedurale la caracteristicile fiecărui context cu puţin efort și aport conştient.

Aici este o discuţie lungă. De exemplu în cazul învăţatului unui nou limbaj de programare întrebarea este "Am competenţele să învăţ?" "Știu cum să învăţ?". E surprinzător câţi dintre noi nu ştiu cum trebuie să înveţe și din acest motiv de multe ori nici nu se apucă sau dacă se apucă renunţă pentru că e dificil să înveţi când nu ştii să înveţi.

3. Cred că pot să fac acel lucru conform cu asteptarile mele?

În limbaj psihologic acest lucru se referă la auto-eficacitate. Aceasta este diferită de încrederea în sine sau stima de sine.

AE este specifică fiecărui comportament. Pot să am AE mare pentru mersul pe bicicletă și inexistent pentru învăţat.

În general AE este extrasă din experienţa de a face lucrul respectiv însă nu este neapărat o măsură obiectivă a capacităţii de a-l face corect.

(AE scăzut - în limbaj uzual sună "Nu cred ca va ieşi, Sigur o voi da in bară, E prea dificil pentru mine etc.)

4. Sunt motivat sa fac acel lucru?

Adică, în alţi termeni am acel drive de care am nevoie să mă apuc să fac acest lucru? Să îi aloc timp și efort? Să renunţ la a face altceva în acel timp sau cu acele resurse?

Întrebarea pentru exemplul de studiu al unui nou limbaj de programare va fi "La momentul în care am planificat să învăţ voi vrea să o fac? Voi vrea să învăţ în loc să fac orice altceva?"

*Vă promit un articol detaliat pe acest subiect. E foarte interesant şi merită mai mult de cinci rânduri.

Ce înseamnă aceasta în termeni simpli? Înseamnă că numai după ce bifez cele patru condiţii pot să pun acel lucru în calendar.

Ce se întâmplă este că de multe ori noi ne facem planificarea parcă în ciuda noastră. Planificăm neluând în considerare, de exemplu, ritmul psiho-fiziologic personal (context). Planificăm, de exemplu, să învăţăm seara, deşi în general seara suntem distraşi şi tot ce ne dorim este să ne relaxăm. Recomandarea mea este ca planificarea să fie conform profilului nostru şi nu în ciuda acestuia.

Am spus că al doilea pas este Cunoaşterea profilului personal. Cum să facem asta?

CUNOASTEREA PROFILULUI PERSONAL

În primul rând vă recomand o săptămână de monitorizare. Veţi fi surprinşi câte surprize veţi avea. Monitorizarea o puteţi realiza purtând tot timpul o foaie de hârtie la voi unde să notaţi ce faceti în fiecare moment (inclusiv uitatul pe pereţi). După ce aţi făcut acea monitorizare vă recomand să faceţi o analiză referitor la cum vă petreceţi timpul. Ce aveţi tendinţa să faceţi pe parcursul zilei, când sunt perioadele productive şi când sunt perioadele de "nu am nici un chef", când aveţi nevoie de pauze, când gândiţi cel mai bine, când sunteţi cei mai creativi, etc.

A doua etapă în profilul personal este să vedeţi de ce modificaţi planul. Recomandarea mea este să vă faceţi un plan (cum faceţi de obicei) şi pe parcursul zilei să urmăriţi acel plan sau să îi faceţi modificări pentru a corespunde cu realitatea. Ce contează aici este ca atunci când nu faceţi ceva ce era planificat sau mutaţi o anumită sarcină să identificaţi de ce se întâmpla asta. Să identificaţi ce din Antecedente lipseşte.

Studiile de specialitate spun că tool-urile de Time Management nu funcţionează decât dacă persoana care le foloseşte are "controlul perceput al timpului". Acest concept prespune senzaţia subiectivă şi obiectivă căpersoana poate să controleze felul în care îşi petrece timpul.

Singura modalitate de a creşte acel control perceput este să ne cunoaştem profilul personal. Cunoscându-l vom ajunge să ştim ce plan ne reprezintă. Cunoscând ce plan ne reprezintă ajungem să planificăm pentru noi şi nu în ciuda noastră.

Scopul managementului timpului nu este să avem un plan miraculos. Scopul este să avem un plan care să coincidă cu realitatea şi să nu ne distrugă pe parcursul implementării. Nu am vrea ca planul să ne facă să ne simţim neputincioşi, iresponsabili, ne-ambiţioşi, leneşi, nemotivaţi, supăraţi, nervoşi sau speriaţi.

PLANIFICAREA CONFORM CU PROFILUL

Cunoscând profilul personal ne cunoaştem pe noi. Cunoscându-ne pe noi putem să facem planuri care să ne reprezinte. Planificarea conform cu profilul se realizează punând în realitate toate învăţăturile pe care le-am extras ca urmare a monitorizării.

Întrebarea constantă va fi "Unde pun activităţile în aşa fel încât ele să meargă pe ritmul meu personal și pe nevoile mele?". Niciodată nu voi pune o activitate în calendar dacă ea nu are toate antecedentele prezente. Dacă sunt antecedente lipsă, atunci voi programa activităţi pentru crearea acelor antecedente înainte de a pune activitatea în calendar. De exemplu, pentru a învăţa un nou limbaj de programare, în cazul în care observ că nu ştiu cum să învăţ atunci voi programa o activitate unde voi învăţa cum să învăţ înainte de a planifica să mă apuc efectiv de învăţat.

Aşa ca haideţi să ne construim planuri care să fie cu noi, nu împotriva noastră! Vă doresc planuri cât mai uşoare și bineînţeles spor la învăţat!