ABONAMENTE VIDEO REDACȚIA
RO
EN
NOU
Numărul 144
Numărul 143 Numărul 142 Numărul 141 Numărul 140 Numărul 139 Numărul 138 Numărul 137 Numărul 136 Numărul 135 Numărul 134 Numărul 133 Numărul 132 Numărul 131 Numărul 130 Numărul 129 Numărul 128 Numărul 127 Numărul 126 Numărul 125 Numărul 124 Numărul 123 Numărul 122 Numărul 121 Numărul 120 Numărul 119 Numărul 118 Numărul 117 Numărul 116 Numărul 115 Numărul 114 Numărul 113 Numărul 112 Numărul 111 Numărul 110 Numărul 109 Numărul 108 Numărul 107 Numărul 106 Numărul 105 Numărul 104 Numărul 103 Numărul 102 Numărul 101 Numărul 100 Numărul 99 Numărul 98 Numărul 97 Numărul 96 Numărul 95 Numărul 94 Numărul 93 Numărul 92 Numărul 91 Numărul 90 Numărul 89 Numărul 88 Numărul 87 Numărul 86 Numărul 85 Numărul 84 Numărul 83 Numărul 82 Numărul 81 Numărul 80 Numărul 79 Numărul 78 Numărul 77 Numărul 76 Numărul 75 Numărul 74 Numărul 73 Numărul 72 Numărul 71 Numărul 70 Numărul 69 Numărul 68 Numărul 67 Numărul 66 Numărul 65 Numărul 64 Numărul 63 Numărul 62 Numărul 61 Numărul 60 Numărul 59 Numărul 58 Numărul 57 Numărul 56 Numărul 55 Numărul 54 Numărul 53 Numărul 52 Numărul 51 Numărul 50 Numărul 49 Numărul 48 Numărul 47 Numărul 46 Numărul 45 Numărul 44 Numărul 43 Numărul 42 Numărul 41 Numărul 40 Numărul 39 Numărul 38 Numărul 37 Numărul 36 Numărul 35 Numărul 34 Numărul 33 Numărul 32 Numărul 31 Numărul 30 Numărul 29 Numărul 28 Numărul 27 Numărul 26 Numărul 25 Numărul 24 Numărul 23 Numărul 22 Numărul 21 Numărul 20 Numărul 19 Numărul 18 Numărul 17 Numărul 16 Numărul 15 Numărul 14 Numărul 13 Numărul 12 Numărul 11 Numărul 10 Numărul 9 Numărul 8 Numărul 7 Numărul 6 Numărul 5 Numărul 4 Numărul 3 Numărul 2 Numărul 1
×
▼ LISTĂ EDIȚII ▼
Numărul 11
Abonament PDF

Gogu și plinul de benzină

Simona Bonghez
Managing Partner @ Colors in Projects



DIVERSE

Gogu își luă - tacticos, ca de obicei - tava cu mâncare, îl căută din ochi pe Mișu și îi trebuiră câteva secunde până îl găsi. Frate, are ăsta un dar de a se așeza mereu în cel mai îndepărtat colț al sălii de mese, gândi amuzat pornind spre el. Răspunse la saluturi și se simți oarecum important văzând câți se întrerupeau din mâncat să îl salute sau să-i ureze poftă bună. Deh, sunt de ceva ani în coșmelia asta... Se așeză satisfăcut la masă lângă Mișu, îi zâmbi dar realiză instantaneu eroarea majoră pe care tocmai o comisese.

- Uff, Gogule, zi și tu, ce să fac?

Să taci și să mă lași să-mi tihnească mâncarea, asta să faci. Evident, Gogu dădu replica numai în sinea lui, n-ar fi putut să-l amărească și mai mult pe Mișu. Îi plăcea mult tânărul liniștit, calm până și în situațiile cele mai critice, cu vorba molcomă și cu un puternic accent ardelenesc pe care nu și l-a pierdut nici în anii de facultate și nici ulterior în compania multinațională la care lucrau împreună de ceva timp. Numai eu îl mai pot scoate din liniștea și calmul lui, chicoti - tot în sinea lui - Gogu. Își forță o grimasă serioasă pe față și oftă a acceptare, pregătindu-se - pentru a cel puțin zecea oară în ziua respectivă - pentru lamentările lui Mișu.

- No, vezi Gogule, că până și pe tine te apucă oftatu". Io ce să mai zîc?! Îmi vine să mă duc la Șefu"...

Se opri brusc, mâinile rămăseseră în aer așteptând continuarea fluxului verbal pentru a-și urma mișcarea. Șopti apăsat, aproape suierând fiecare cuvânt: Gogule, ești un geniu! Se uită îndelung în toate direcțiile. Zici că-i radar, își spuse Gogu, și se ridică imediat ce îl localiză pe Șefu". Cum privirile îi rămăseseră lipite de masa la care Șefu" își savura liniștit prânzul, Mișu nu realiză când răsturnă tava și nici măcar nu dădu vreun semn că ar fi auzit zgomotul tacâmurilor care poposiră pe gresie. Paharul cu apă se clătină nehotărât iar apoi decise să se verse în direcția unui Gogu rămas cu gura căscată, incapabil să articuleze vreun cuvânt, neînțelegând care este meritul lui în toată povestea. Sări însă în sus, imediat ce apa din cascada improvizată se scurse pe genunchii săi. Toată povestea părea ireală, desprinsă dintr-un film al cărui scenariu îi era total necunoscut, așa că îl urmă cu nedisimulată curiozitate pe Mișu. Zgomotul tacâmurilor și defilarea cu pas apăsat al celor doi atrăsese și atenția celorlalți colegi așa că, pe când ajunseseră la masa lui Șefu", toate privirile erau ațintite spre ei.

- Șefu", trebuie să mă ajuți, că nu mai am nici o soluție, știi că deadline-ul îi mult prea strâns și noi am promis că livrăm la timp, dar acum toate resursele sunt luate de proiectul din Anglia. Și am tot cerut la tătă lumea, dar nimeni nu m-ajută iar io sunt disperat, martor mi-i și Gogu... se întoarse teatral spre acesta din urmă.

Șefu", imperturbabil, își termină de mestecat îmbucătura, se uită lung la Mișu și spuse:

- Poftă bună și ție, Mișule.

Hi-hi, dacă replica asta s-a dorit o ironie subtilă, hai că ți-a ieșit, râse Gogu pe sub mustață. Evident a fost mult prea subtilă pentru Mișu sau cel puțin pentru starea de surescitare în care se afla acesta, căci omul nu își ieși din ale lui nici măcar o clipă. Continuă fără să clipească măcar:

- Să ai și mata, Șefu", ce zici mă rezolvi și pe mine cu o resursă externă? Numa" două săptămâni, maxim trei.

- Mișule, zici că ești fulger! Ce e cu viteza și cu logoreea asta, parcă n-ai fi tu. Iar tu, Gogule, șterge-ți rânjetul ăla de sub mustață, ai oameni să-i dai lui Mișu? Sau poate ai buget pentru resurse externe, ei?

- Care oameni Șefu", că deja mi-ai luat doi. De un" să-i dau mai mulți?! îngheță Gogu. Se gândi apoi la buget și se prinse imediat că a fost luat peste picior. Hai, măi Șefu", zău așa, faci mișto de noi?

- Păi cine-a-nceput, măi băieți? De unde bani pentru resurse externe? Măi Mișule, știi că suntem la minim de buget, singura ta șansă este să renegociezi termenul. Nu putem să le facem pe toate deodată, iar compania zice că acum altele sunt prioritățile. Asta e, dacă buget nu e, nimic nu e...

- Numa" unu", Șefu", bâlgui cu ultimele puteri Mișu. Un om, măcar două săptămâni, cât poa" să coste?!

- Măi Mișule, știi poanta cu picătura de benzină?

Mișu dădu din cap a neștiință. Hai că iar și-a luat aerul sfătos, urmează o lecție, nu putea Șefu" să rateze o întreagă sală de masă ca audiență, își zise Gogu și își trase un scaun să stea mai comod. Șefu" se încruntă pentru o secundă dar era prea dornic să spună povestea așa că dădu doar din mână a lehamite și continuă:

- Cică se duce unu" la benzinărie și îl întreabă pe cel de la pompă: Cât costă o picătură de benzină? Fugi de-aici, dom"le, nu costă nimic, e zero lei, răspunde acesta. Super, fă-mi și mie plinul, picătură cu picătură... Așa și tu Mișule, nu e mare lucru o resursă, dar una azi, alte două mâine...

NUMĂRUL 143 - Software Craftsmanship

Sponsori

  • Accenture
  • BT Code Crafters
  • Accesa
  • Bosch
  • Betfair
  • MHP
  • BoatyardX
  • .msg systems
  • P3 group
  • Ing Hubs
  • Cognizant Softvision
  • Colors in projects