Transformarea digitală este un proces care promite mult pentru noi toți. Nu există însă o soluție unică, general valabilă, de realizare a acesteia. De aceea, pentru implementarea sa va fi nevoie de o mulțime de instrumente și de oameni din diverse domenii și sectoare care să lucreze împreună. Timp de zeci de ani, rețelele de calculatoare și de date- cunoscute sub denumirea de Tehnologia informației (IT)-, operațiunile sistemului de control industrial (ICS) și grupurile de control a proceselor - adesea etichetate drept Tehnologia Operațiilor (OT)- , au funcționat ca rețele izolate și independente, cu obiective și cerințe complet diferite. Dar acest aspect începe să se schimbe.
În ultimii ani, granița dintre IT și OT a început treptat să se estompeze, iar convergența dintre tehnologia operațională și IT este încă în curs de realizare. Această convergență nu se referă doar la tehnologii ci și la oameni și moduri de lucru. Într-un context al integrării tehnologiilor IT bazate pe rețelele OT, al manifestării întregului fenomen 4.0 și al transformării industriale, evoluția responsabilității asupra OT este inevitabilă.
La nivelul său de bază, IT-ul este responsabil pentru crearea, transmiterea, stocarea și securizarea datelor. Breșele de securitate din rețea pot avea un impact financiar negativ imediat asupra unei organizații, ducând adesea la pierderea încrederii clienților, la amenzi și penalități și chiar la procese costisitoare.
OT, pe de altă parte, este axat pe stabilizarea și menținerea proceselor de control cu impact fizic, care au loc în unitățile de producție (hale, fabrici etc.) sau în teren. Evoluțiile recente, inclusiv nevoia de a fi mai competitiv pe piața digitală obligă aceste medii, care în mod tradițional funcționează separat, să conveargă. Un număr tot mai mare de industrii au început deja integrarea rețelelor și a comunicațiilor digitale din spațiul OT prin implementarea de noi dispozitive industriale IoT (IIoT), precum roboți, senzori și echipamente inteligente sau sisteme de distribuție automată a materiei prime (AGV). În concluzie, IT pune în mișcare datele, iar OT, obiectele fizice.
Decizia de a demara un nou proiect IoT sau de transformare digitală nu este și nu ar trebui să fie doar în responsabilitatea departamentului IT.
În unele companii, reprezentanții celor două grupuri nu au colaborat niciodată. Mai mult, au perspective și întrebări diferite legat de ceea ce înseamnă construirea unei relații de interconectare și de dezvoltare a unei soluții IoT.
O răspândire rapidă a soluțiilor IoT la nivelul unităților de producție, al centralelor eoliene, flotelor de vehicule sau al altor echipamente situate la marginea rețelelor reprezintă principala tendință tehnologică manifestată în prezent în sectorul industrial.
Spre deosebire de marile progrese ale tehnologiei industriale din deceniile anterioare, fenomenul IIoT necesită o colaborare strânsă între IT și OT și nu se rezumă doar la achiziția unor echipamente/sisteme mai noi și mai performante.
În ultimii ani, am fost implicat în diferite proiecte ce au necesitat implementarea de soluții IIoT. Pe această cale am reușit să identific trei categorii principale în ceea ce privește convergența IT și OT, respectiv :
Convergența de proces - când personalul IT și OT lucrează pur și simplu împreună.
Convergența de date și software - când OT-urile ("lucrurile"), datele și analiticele se consolidează cu datele companiei din stivele de aplicații.
Sectorul productiv nu a fost întotdeauna cel mai rapid sector în adoptarea schimbărilor tehnologice, în special în ceea ce privește echipamentele. Pe de altă parte, departamentele IT au, de regulă, o abordare pozitivă referitor la adoptarea noilor tehnologii. Atunci când se dorește conturarea unui model comun de guvernare, aceste diferențe culturale pot constitui adevărate provocări.
Implementarea cu succes a convergenței IT și OT necesită un efort substanțial de management al schimbărilor, astfel încât întreaga forță de muncă să fie "on bord" cu proiectul. În cele mai multe cazuri, aceasta implică adesea recalificarea forței de muncă și/sau schimbarea proceselor și procedurilor de lucru.
O altă sursă de îngrijorare pentru producători o reprezintă schimbarea riscurilor de securitate pe care această fuziune le aduce. În cazul sistemelor de control industriale, aspectele legate de securitate nu pot fi luate în calcul ulterior implementării noilor soluții. Cu toate acestea, urmând standardele și cele mai bune practici din domeniu, companiile își pot reduce în mod semnificativ riscurile de securitate.
Ca exemplu, ISA/IEC 62443 este un standard care se adresează direct securității IT pentru rețelele de sisteme de automatizare și control industrial (IACS). Acesta trasează liniile directoare privitor la modul în care producătorii trebuie să abordeze atât aspectele tehnice, cât și cele organizatorice legate de modul în care angajații urmează să acceseze și utilizeze rețeaua, sporind astfel securitatea împotriva amenințărilor externe.
Deoarece IT și OT influențează în mod independent performanțele unei companii, reducerea distanței dintre cele două tehnologii va permite o mai bună gestionare a performanței. Indiferent dacă un producător dorește să crească eficacitatea operațională sau să genereze creștere, există un argument puternic pentru urmărirea convergenței IT și OT.
Crearea unei platforme comune pentru informații și pentru datele operaționale va avea ca rezultat creșterea numărului de indicatori cheie de performanță (KPI) pe care compania îi va putea genera. Aceștia trebuie să urmărească o serie de obiective comune și să beneficieze ,totodată, de vizibilitate la nivelul întregii companii. O mai mare transparență a operațiunilor înseamnă armonizarea strategiilor de afaceri pe site-uri și departamente.
De exemplu, în cazul industriei alimentare și a băuturilor, un producător de bere ar beneficia de pe urma integrării cu platformele IT a unor terți - cum ar fi datele meteorologice sau comportamentele de consum ale populației, cu sistemele informatice interne și OT ale fabricii. Producătorii de bere vor dori să știe, de exemplu, dacă urmează un weekend însorit, deoarece clienții cumpăra mai multe băuturi alcoolice când afară e cald.
Prin integrarea acestor date cu o conexiune ERP sau MES, un software SCADA inteligent poate descărca planul de producție necesar și cantitățile de ingrediente și poate comunica parametrii exacți de control echipamentelor de proces conectate pentru a începe producția.
Acest lucru nu numai că accelerează timpul de introducere pe piață a produselor și reduce costurile, dar, de asemenea, permite fabricarea la cerere a cantităților zilnice solicitate de consumatori.
Există multe avantaje notabile ale convergenței IT și OT, dar în lumea producției această tranziție nu este lipsită de probleme.
Momentan nu există o modalitate simplă de a depăși provocările tehnice și organizaționale ale unei convergențe IT-OT. Diversitatea ca mărime, sferă de aplicare, structură și abilități este prea mare pentru un plan cuprinzător care să se aplice tuturor variabilelor organizaționale. Fiecare companie trebuie să-și stabilească propriul plan strategic adecvat și să îl execute în consecință. Dar, deși nu este configurat un plan universal de convergență, există o serie de considerente care trebuie să fie luate în calcul de orice parte care intenționează să implementeze o strategie de aliniere IT-OT.
Armonizarea a două astfel de unități cruciale în cadrul companiei trebuie să aibă loc cu sprijin și direcție din partea directorului executiv și a consiliului de administrație. Nicio altă entitate nu are suficientă viziune și autoritate pentru a îndeplini o astfel de sarcină. Conflictele apărute vor fi imposibil de rezolvat de către cei implicați direct. În acest context, CEO-ul poate oferi sprijinul, arbitrajul și protecția necesară împotriva presiunilor externe generate de o companie din acest domeniu.
În plus, pentru societățile deținute public, acționarii trebuie să fie luați în considerare. Chiar și cea mai pregătită firmă se va confrunta cu unele creșteri ale cheltuielilor, iar analiza cost-beneficiu a unei convergențe trebuie realizată solid și comunicată în detaliu. Ar trebui să fie clar că rezistența la schimbare pe termen scurt ar putea genera pe termen mediu și lung o creștere a costurilor, atât operaționale, cât și tranzitorii.
Directorii responsabili cu securitatea informației și directorii de tehnologie (CIO si CTO) indică adesea lipsa de înțelegere între IT și OT ca o constrângere majoră la integrare, precum și o penurie de personal cu expertiză în gestionarea tehnologiilor. Creșterea bugetelor de personal și recrutarea țintită ar putea ajuta la soluționarea uneia dintre aceste probleme, dar cea mai bună soluție este adaptarea resurselor umane existente prin formarea unei echipei care să includă atât personal cu foarte bune cunoștințe tehnice tradiționale, cât și specialiști în tehnici și tehnologii moderne.
O forță de muncă educată corespunzător este crucială pentru realizarea cu succes a procesului de integrare. În acest context, programul de formare/educare a personalului trebuie să abordeze două nevoi distincte. În primul rând, angajații trebuie să accepte integrarea nu doar pentru că aceasta este impusă de către conducere, ci și pentru că înțeleg motivele din spatele acestei decizii. Pentru o parte din personal, aceasta va reprezenta o schimbare culturală majoră, iar schimbarea culturii unei companii este o provocare extraordinară. Educația este esențială pentru realizarea acestei schimbări.
La fel cum nicio persoană nu își poate asuma responsabilitatea pentru întregul plan, niciunul dintre grupurile implicate nu va avea toată pregătirea și experiența necesară pentru a putea depăși orice obstacol tehnic potențial întâlnit într-un efort de integrare IT-OT. Tocmai de aceea se impune o pregătirea încrucișată între departamentele IT și OT cu scopul de a reduce semnificativ incidența greșelilor, fie ele de acțiune sau de comunicare. Această pregătire nu va presupune un program de recalificare masivă pentru a-i învăța, de exemplu, pe administratorii de server de rețea cum să opereze topitoarele industriale, ci mai degrabă un program care să le permită părților implicate să înțeleagă modul în care tehnologiile lor diferă, de ce abordările lor pot apărea în conflict și ce anume consideră fiecare ca fiind un succes. Însușirea cunoștințelor tehnice ale celeilalte părți ar putea să nu fie necesară, dar dezbaterile și colaborările pe această temă reprezintă punctul de plecare în realizarea convergenței. Fiecare organizație trebuie să aprecieze cunoștințele, abilitățile și cerințele celeilalte părți. Din fericire, disponibilitatea de instruire și educație adaptată pentru a răspunde acestei nevoi crește.
Succesul în noua economie digitală este condiționat de dezvoltarea unor rețelele integrate care să poată folosi fără probleme toate resursele disponibile, chiar și acele sisteme ICS / SCADA poziționate adânc în rețeaua OT. În timp ce actorii cibernetici malițioși demonstrează din ce în ce mai des capacitatea lor de a exploata acest mediu digital aflat în expansiune, organizațiile trebuie să răspundă nu adăugând noi dispozitive izolate, ci prin implementarea unui cadru de securitate integrat care să acorde prioritate funcțiilor vitale, cum ar fi viteza, colaborarea, analizele avansate și luarea deciziilor bazate pe o analiză temeinică a riscurilor.
O astfel de abordare, bazată pe o strategie flexibilă permite un regim complet de protecție la viteză și scară, integrând în același timp soluții adecvate atât în mediile IT cât și în OT, într-un sistem de securitate unic, centralizat și automatizat.
Tehnologiile operaționale și informaționale au fost dezvoltate pentru a îndeplini două misiuni distincte, cu agende contrastante, instrumente și priorități diferite. Decenii de dezvoltare paralelă au oferit fiecăruia procese și tehnologii fără legătură care funcționează pe infrastructură distinctă, urmând standarde separate și gestionate de departamente organizaționale izolate unele de altele. Deși au origini distincte, diagrama Venn reliefează o suprafață mare a suprapunerilor, deoarece OT a adoptat tehnologii IT. Integrarea cu succes a acestor omologi îndepărtați promite avantaje semnificative în multe domenii, în special în îmbunătățirea performanței și a flexibilității, în creșterea satisfacției clienților, în eficientizarea proceselor decizionale, în reducerea riscurilor și costurilor.
de Andra Chicoș
de Iulia Creta , Bogdan Barza
