Studii recente au arătat că durerea resimțită atunci când suntem respinși își are originea în zona din creier responsabilă de durerea fizică, ceea ce dovedește că nu este deloc corect să minimalizăm importanța sa. Pe lângă durerea resimțită, în scenă intră și sistemul nostru limbic. Acesta se referă la zona din creier unde se nasc emoțiile și comportamentele strâns legate de supraviețuire, fiind responsabil de identificarea pericolelor din mediu. Aici, își face apariția reacția de "luptă sau fugi" (fight or flight - emoția de bază fiind frica), care se manifestă atunci când apare un pericol în proximitatea noastră. Așadar, respingerea socială, apartenența la grup, acceptarea generează emoții puternice deoarece, cândva, au fost niște indicatori buni ai șanselor noastre de supraviețuire.
Feedbackul, chiar dacă este bine intenționat, poate să declanșeze un răspuns limbic, chiar dacă ne așteptăm să fim cu totul și cu totul raționali. Sistemul nostru de avertizare va da alarma: "Suntem în pericol de a fi respinși din grup, și asta ne amenință supraviețuirea!" Acest efect determină blocarea părții raționale a creierului și ne împiedică să înțelegem cu adevărat ceea ce ne transmite persoana din fața noastră.
Așadar, oferirea unui feedback fără a construi înainte o relație de încredere cu persoana în cauză va declanșa acest sistem automat de avertizare care face ca feedbackul să nu aibă nicio relevanță, ba chiar să facă mai mult rău.
Cu ce atitudine ar trebui să pornim când oferim feedback pentru a ne asigura că informațiile pe care le transmitem pot fi înțelese ca un ajutor și nu ca o amenințare? Crearea unui sentiment de siguranță este esențială:
Oferă persoanei în cauză opțiunea de a primi sau nu feedbackul tău, când și unde. Nu forța o discuție dacă celălalt nu este dispus. Argumentele paternaliste de tipul "dar e spre binele tău" nu aduc niciun beneficiu relației sau procesului de feedback.
Conform unui studiu experimental realizat la NYU în colaborare cu cei Neuroleadership Institute, persoanele care cer feedback resimt mai puțină anxietate decât cei care-l primesc din senin. Desigur, acesta este cazul ideal. Dar a oferi posibilitatea ca acea persoană care va primi feedbackul să decidă dacă, unde și când îl va primi, sporește sentimentul de control asupra situației, ceea ce va crea mai departe o deschidere mai mare la procesul de feedback.
Creează un context pozitiv, prin explicarea intențiilor tale și a poziției din care dorești să discuți. Cu atât mai mult, în cazul în care nu există o relație dinainte.
Conectează-te în mod autentic, explicând motivele tale și scopul oferirii feedbackului: un ajutor în dezvoltare pentru celălalt și dacă este cazul, eliminarea impactului negativ pe care un anumit comportament îl are asupra sa, a echipei, a companiei sau asupra ta. Să ne amintim că feedbackul trebuie să fie un comportament frecvent, nu trebuie să aibă loc neapărat în momente anumite și stabilite prin proceduri.
Te poți conecta cu o persoană prin a o asculta atent atunci când vorbește și prin a-i valida emoțiile. Conectându-te autentic cu celălalt și oferindu-i un spațiu sigur pentru feedback și dezvoltare, vei putea neutraliza reacțiile ancestrale care se manifestă în fiecare dintre noi. Vei putea construi mediul necesar unei relații pozitive și mai departe, util unui feedback eficient.
https://neuroleadership.com/your-brain-at-work/asking-for-feedback-neuroleadership-journal
Robotics & AI
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
