ABONAMENTE VIDEO REDACȚIA
RO
EN
NOU
Numărul 127
Numărul 126 Numărul 125 Numărul 124 Numărul 123 Numărul 122 Numărul 121 Numărul 120 Numărul 119 Numărul 118 Numărul 117 Numărul 116 Numărul 115 Numărul 114 Numărul 113 Numărul 112 Numărul 111 Numărul 110 Numărul 109 Numărul 108 Numărul 107 Numărul 106 Numărul 105 Numărul 104 Numărul 103 Numărul 102 Numărul 101 Numărul 100 Numărul 99 Numărul 98 Numărul 97 Numărul 96 Numărul 95 Numărul 94 Numărul 93 Numărul 92 Numărul 91 Numărul 90 Numărul 89 Numărul 88 Numărul 87 Numărul 86 Numărul 85 Numărul 84 Numărul 83 Numărul 82 Numărul 81 Numărul 80 Numărul 79 Numărul 78 Numărul 77 Numărul 76 Numărul 75 Numărul 74 Numărul 73 Numărul 72 Numărul 71 Numărul 70 Numărul 69 Numărul 68 Numărul 67 Numărul 66 Numărul 65 Numărul 64 Numărul 63 Numărul 62 Numărul 61 Numărul 60 Numărul 59 Numărul 58 Numărul 57 Numărul 56 Numărul 55 Numărul 54 Numărul 53 Numărul 52 Numărul 51 Numărul 50 Numărul 49 Numărul 48 Numărul 47 Numărul 46 Numărul 45 Numărul 44 Numărul 43 Numărul 42 Numărul 41 Numărul 40 Numărul 39 Numărul 38 Numărul 37 Numărul 36 Numărul 35 Numărul 34 Numărul 33 Numărul 32 Numărul 31 Numărul 30 Numărul 29 Numărul 28 Numărul 27 Numărul 26 Numărul 25 Numărul 24 Numărul 23 Numărul 22 Numărul 21 Numărul 20 Numărul 19 Numărul 18 Numărul 17 Numărul 16 Numărul 15 Numărul 14 Numărul 13 Numărul 12 Numărul 11 Numărul 10 Numărul 9 Numărul 8 Numărul 7 Numărul 6 Numărul 5 Numărul 4 Numărul 3 Numărul 2 Numărul 1
×
▼ LISTĂ EDIȚII ▼
Numărul 86
Abonament PDF

Pași către un feedback eficient

Laura Astaloș
Research specialist @ Azimut Happy Employees



MANAGEMENT

Studii recente au arătat că durerea resimțită atunci când suntem respinși își are originea în zona din creier responsabilă de durerea fizică, ceea ce dovedește că nu este deloc corect să minimalizăm importanța sa. Pe lângă durerea resimțită, în scenă intră și sistemul nostru limbic. Acesta se referă la zona din creier unde se nasc emoțiile și comportamentele strâns legate de supraviețuire, fiind responsabil de identificarea pericolelor din mediu. Aici, își face apariția reacția de "luptă sau fugi" (fight or flight - emoția de bază fiind frica), care se manifestă atunci când apare un pericol în proximitatea noastră. Așadar, respingerea socială, apartenența la grup, acceptarea generează emoții puternice deoarece, cândva, au fost niște indicatori buni ai șanselor noastre de supraviețuire.

Feedbackul, chiar dacă este bine intenționat, poate să declanșeze un răspuns limbic, chiar dacă ne așteptăm să fim cu totul și cu totul raționali. Sistemul nostru de avertizare va da alarma: "Suntem în pericol de a fi respinși din grup, și asta ne amenință supraviețuirea!" Acest efect determină blocarea părții raționale a creierului și ne împiedică să înțelegem cu adevărat ceea ce ne transmite persoana din fața noastră.

Așadar, oferirea unui feedback fără a construi înainte o relație de încredere cu persoana în cauză va declanșa acest sistem automat de avertizare care face ca feedbackul să nu aibă nicio relevanță, ba chiar să facă mai mult rău.

Cu ce atitudine ar trebui să pornim când oferim feedback pentru a ne asigura că informațiile pe care le transmitem pot fi înțelese ca un ajutor și nu ca o amenințare? Crearea unui sentiment de siguranță este esențială:

Oferă persoanei în cauză opțiunea de a primi sau nu feedbackul tău, când și unde. Nu forța o discuție dacă celălalt nu este dispus. Argumentele paternaliste de tipul "dar e spre binele tău" nu aduc niciun beneficiu relației sau procesului de feedback.

Conform unui studiu experimental realizat la NYU în colaborare cu cei Neuroleadership Institute, persoanele care cer feedback resimt mai puțină anxietate decât cei care-l primesc din senin. Desigur, acesta este cazul ideal. Dar a oferi posibilitatea ca acea persoană care va primi feedbackul să decidă dacă, unde și când îl va primi, sporește sentimentul de control asupra situației, ceea ce va crea mai departe o deschidere mai mare la procesul de feedback.

Creează un context pozitiv, prin explicarea intențiilor tale și a poziției din care dorești să discuți. Cu atât mai mult, în cazul în care nu există o relație dinainte.

Conectează-te în mod autentic, explicând motivele tale și scopul oferirii feedbackului: un ajutor în dezvoltare pentru celălalt și dacă este cazul, eliminarea impactului negativ pe care un anumit comportament îl are asupra sa, a echipei, a companiei sau asupra ta. Să ne amintim că feedbackul trebuie să fie un comportament frecvent, nu trebuie să aibă loc neapărat în momente anumite și stabilite prin proceduri.

Te poți conecta cu o persoană prin a o asculta atent atunci când vorbește și prin a-i valida emoțiile. Conectându-te autentic cu celălalt și oferindu-i un spațiu sigur pentru feedback și dezvoltare, vei putea neutraliza reacțiile ancestrale care se manifestă în fiecare dintre noi. Vei putea construi mediul necesar unei relații pozitive și mai departe, util unui feedback eficient.

Bibliografie:

  1. https://neuroleadership.com/your-brain-at-work/asking-for-feedback-neuroleadership-journal

  2. https://www.psychologytoday.com/intl/blog/neuroscience-in-everyday-life/201704/is-social-pain-real-pain

VIDEO: NUMĂRULUI 126

Sponsori

  • BT Code Crafters
  • Accesa
  • Bosch
  • Betfair
  • MHP
  • Connatix
  • BoatyardX
  • AboutYou
  • Telenav
  • .msg systems
  • Colors in projects