ABONAMENTE VIDEO REDACȚIA
RO
EN
×
▼ LISTĂ EDIȚII ▼
Numărul 67
Abonament PDF

Se poate un oraș inteligent fără o populație tehnologizată

Sebastian Văduvă
Director @ Facultatea de Management și Informatică Griffiths
MANAGEMENT

Prima parte a secolului 21 a experimentat o urbanizare globală, stare surprinsă de cotidianul britanic ,,The Economist" într-un articol din 2007, într-o formulare sugestivă: "înțelept sau nu, homo sapiens au devenit homo urbanus." În 2014, peste jumătate din populația globului trăia într-un oraș; în următorii 20 - 30 de ani, prognozăm că până la 75% din populația globului, estimată să ajungă la 10 miliarde, vor locui într-un mediu urban. Istoric vorbind, orașele sunt percepute ca o formă superioară de organizare socioeconomică și culturală, facilitând inovația și progresul tehnologic. Mediul urban reprezintă o calitate de viață superioară mediului rural, cu acces la slujbe bine plătite, condiții de trai și sănătate superioare și existența unui mediu social și cultural mai bine dezvoltat. Orașul modern poate să întruchipeze spiritul întreprinzător uman, dinamismul economic-financiar și multiculturalismul social, împreună cu tot avansul și progresul tehnologic.

Începând cu anii 80, lumea modernă a intrat într-o nouă eră de dezvoltare tehnologică "era cunoștinței, informaticii și a comunicării". Numeroase tehnologii au fost inventate, îmbunătățite și aplicate și ele au transformat lumea împreună cu paradigmele, practicile și așteptările noastre. Primul domeniu afectat a fost comunicarea, urmată de divertisment, autoeducarea/informarea, socializarea, comerțul și felul în care muncim. Domeniul mai puțin afectat de tehnologie până în urmă cu aproximativ 10 ani a fost administrația publică.

În sfârșit, a sosit și timpul tehnologiei aplicate în viața publică și cererea a ceea ce numim "oraș inteligent". Deloc surprinzător, administrația marilor orașe ale lumii, în colaborare cu universități și centre de cercetare prestigioase, în parteneriat cu firme și ONG-uri consacrate au făcut progrese substanțiale în îmbunătățirea vieții cetățenilor și eficientizarea administrației publice. Avantajul comunităților românești în abordarea acestei teme extrem de necesare, este că putem învăța din experiența omologilor noștri. Mai mult de atât, ca niciodată în istoria țării noastre, avem și acces la finanțare europeană, care este de cele mai multe ori nerambursabilă, deci avem toate premisele să dezvoltăm orașe și comunități inteligente în România.

Motivul pentru care am acceptat să scriu acest articol este teama că vom adopta conceptul de orașe inteligente ca "formă fără fond" și doar vom simula adopția tehnologiei publice fără o reforma reală în mentalitățile și practicile noastre. Ca actor activ în sectorul de informatică din România - atât în învățământ, cât și în practică - sper ca această oportunitate să fie fructificată pentru a îmbunătăți calitatea vieții concetățenilor noștri. Totodată, sper ca aceste oportunități să nu fie folosite "clientelar" de firmele de IT din România.

Pentru ca această transformare să aibă loc, comunitățile românești trebuie să-și schimbe avantajul concurențial (softul mental) cu care am funcționat în ultimele decenii. De la cel mai înalt nivel, România s-a lăudat cu o forță de muncă ieftină, care într-un mod inconștient a afectat toate aspectele vieților noastre. Am permis ca firmele să ne trateze și să ne remunereze într-un mod non-european ca angajați; acceptăm o calitate îndoielnică atunci când suntem consumatori, iar în calitate de cetățeni credem că reforma și revoluția se face doar în stradă. Trăim într-o paradigmă de "noi" împotriva "lor": cetățeni care se percep doar consumatori, iar administrativul înțelege doar echipamente, softuri și bugete, fără să se intereseze de utilizare și implementare. De prea multe ori, transparența și colaborarea sunt înlocuite de suspiciune și prejudecăți.

Ipoteza acestui articol este că adevărata oportunitate din spatele orașelor inteligente este transformarea mentalităților și practicilor cetățenilor din România și cererea a unui număr tot mai mare de muncitori inteligenți (knowledge workers sau intelligent workers). În prima parte a articolului, vom analiza ceea ce înseamnă un oraș inteligent, așa cum există în alte țări ale lumii1. În a doua parte a articolului, vom prezenta trăsăturile muncitorilor inteligenți și modalitatea în care pot fi formați și atrași în orașele românești, care -speram noi- vor deveni orașe inteligente.

Componența unui oraș inteligent (hardware)

Din fericire, nu există o definiție universal acceptată a ceea ce înseamnă un oraș inteligent, dat fiind istoria, cultura și contextul fiecărei metropole, care au adoptat diferite tehnologii pentru a împlini diferite nevoi în diferite împrejurări istorice. În mare măsură, firmele de IT americane, pioniere ale tehnologiei în general, au fost cele care au lansat și popularizat conceptul de oraș inteligent. Bineînțeles că aceasta, ca strategie de marketing și vânzări. Drept urmare, cea mai rapidă și populistă metodă de a deveni un oraș inteligent - cel puțin ca formă - rămâne cumpărarea de tehnologie vizibilă, de la o firmă cu un nume de rezonanță. Rolul tehnologiei în societatea umană este de a îmbunătăți calitatea vieții și de a eficientiza activitatea. Pentru cele mai multe orașe care se doresc inteligente, investiția în tehnologie se face în unul din următoarele domenii:

  1. Gestionarea traficului, parcărilor și a transportului în comun. Turiștii și nou veniții pun o presiune enormă pe infrastructura unei localități, care necesită soluții de eficientizare și de reducere a poluării [autobuze, tramvaie, metrou, parcări, etc.] .

  2. Serviciile publice. Îmbunătățirea interacțiunilor dintre birocrație și cetățean. În acest domeniu, administrația publică românească diferă de administrația publică occidentală, care nu are moștenirea comunistă cu particularitățile sale [taxe și impozite, evidențierea populației, avize și autorizații, etc.] .

  3. Infrastructură inteligentă și managementul serviciilor publice. Construcția unor noi clădiri și zone comerciale, rezidențiale inteligente și ecologice. Întreținerea sau upgradingul infrastructurii existente [asfaltare, canalizare, curent, apă, gaz sau servicii de deszăpezire, ridicarea deșeurilor, curățenie publică, etc. ] .

  4. Energie inteligentă și protecție ecologică. Reducerea consumului de energie și protejarea mediului înconjurător [becuri ecologice, reciclare ecologică, interdicția anumitor materiale, etc.] .

  5. Camere de supraveghere. În special în domeniul securității și siguranței publice. Practică controversată în China unde există îngrijorări față de "societatea supravegherii".

  6. Data and pattern management. Comportamentul cetățenilor și a diferitelor obiecte "inteligente" generează informații, care pot fi captate, analizate și structurate pentru a genera noi cunoștințe și în ajutarea decidenților.

  7. Interacțiune cu cetățenii. Transparentizarea actului de guvernare și solicitarea perspectivei cetățeanului în procesul decizional.

Bineînțeles, lista de mai sus este incompletă și ar trebui să includă numeroase aplicații mobile inițiate de firme sau ONG-uri "quasi-publice", lansate ca experimente gratuite dar care se doresc eventual comercializate. Aș include aplicații din domeniul "economiei împărtășite" (Uber, Airbn) sau din domeniul turismului și a sectorului ospitalității (TripAdvisor, etc.) .

Considerăm faptul că un oraș inteligent este mai mult decât echipamente și softuri tehnologice. Pericolul experimentat de alte orașe, în dorința lor de a deveni inteligente, este că au cheltuit banii pe tehnologii nefolositoare sau au făcut angajamente de întreținere nesustenabile cu bugete insuficiente și lipsite de experți dispuși să fie remunerați la încadrarea unui administrator public.

Software-ul necesar orașelor inteligente

Orașele inteligente care vor controla cu succes creșterea lor numerică și provocările viitorului, nu se vor concentra atât de mult pe echipamente și softuri cât se vor asigura de faptul că au cultura și rețeaua comunitară necesară pentru a întâmpina schimbările dinamice economice, tehnologice și demografice.

În primul rând, orașele inteligente ale viitorului vor fi orașe conectate cu o bună colaborare și comunicare. Prin definiție, un oraș este o entitate politică cu interese divergente și cu poli de putere care concurează pentru resurse și drepturi limitate. Din nefericire, activitatea politică tradițională se concentreze pe împărțirea și redistribuirea de resurse, nu atât de mult pe dezvoltarea de noi resurse. Politicienii și administratorii publici de succes ai viitorului vor fi cei care vor influența și determina dezvoltarea unor locuri de muncă durabile și bine plătite pentru cetățenii lor. Locurile de muncă bine plătite, de regulă din sectorul privat, generează o bază durabilă de taxe și impozite, dar mai mult de atâta creează o piață de bunuri și servicii care duc la o dezvoltare socială holistică. În era tehnologiei și a cunoașterii, bunăstarea este generată prin colaborare, comunicare și conectare. Rolul conducerii unui oraș este se promoveze această realitate și să o exemplifice prin inițiativele sale, cu sau fără tehnologie.

A doua componentă a unui oraș inteligent din viitor, este un oraș reparabil. Cele mai multe orașe și comunități blocate din perspectiva dezvoltării sunt blocate din cauza faptului că populația și-a pierdut speranța că se mai poate repara ceva. Fie că este vorba de infrastructura tradițională, fie că este vorba de activitatea politică, orașul cel mai sărac nu este cel fără resurse materiale ci acela căruia îi lipsește speranța că lucrurile pot fi refăcute. Realitatea secolului 21 este că niciun oraș nu este desăvârșit și că starea de perfecțiune este imposibil de realizat. Întrebarea se pune dacă actorii unui oraș sunt activ implicați în refacerea și îmbunătățirea lui sau dacă și-au pierdut speranța și nu mai încearcă să aducă soluții.

A treia componentă din softul unui oraș inteligent de viitor sunt cetățenii - contribuabili (crowdsourced city). Modelul tradițional politic-administrativ a fost clădit pe două categorii de cetățeni clar definite: (a) populația care își plătește impozitele și consumă bunuri publice și (b) administrația locală, condusă de liderii politici, care încasează impozitele și produc bunuri publice. Din nefericire, acest model tradițional este predispus la corupție și ineficiență, dar mai important, nu este proiectat să deservească o creștere masivă - calitativă și cantitativă - în cerințele populației. Orașele inteligente ale viitorului vor avea cunoștințe cum să fructifice resursele și energiile cetățenilor prin parteneriate sănătoase cu firme, biserici și ONG-uri locale pentru a produce bunurile publice necesare la un preț cât mai mic posibil.

Modelul ideal al unui oraș inteligent

Este periculos să idealizăm un model care nu există în viața reală, pentru că acest lucru poate provoca frustrări în fața realității curente și în fața lipsei de progres pe care o experimentăm. Cu toate acestea, aș dori să prezentăm un model ideal și holistic al unui sistem de oraș inteligent care nu există în realitate, dar care poate fi un ideal spre care să tindem. Pentru că publicul căruia i se adresează acest articol este reprezentat predominant de români, voi expune anumite inițiative adaptate practicilor și culturii românești, lăsând lista deschisă pentru viitor.

Smart City System building blocks. Source: Vinod Kumar, 2016

A. Populație tehnologizată

Termenul în limba engleză este de "smart people" și unii traduc în limba română "populație inteligentă''. Este adevărat că toți ne dorim concetățeni cât mai inteligenți, dar un oraș inteligent nu implică neapărat o populație cu un coeficient de inteligență ridicată, cât implică o populație tehnologizată. Fac o distincție clară între populația care folosește tehnologia strict pentru comunicare și divertisment și populația care folosește tehnologia pentru a-și câștiga existența. Populația tehnologizată, care este temelia unui oraș inteligent, sunt oamenii care își câștigă existența cu ajutorul tehnologiei sau produc tehnologie și care sunt activ implicați în transformarea și îmbunătățirea (digitalizarea) lumii tradiționale. Cel mai puternic curent al secolului 21 este revoluția tehnologică, care prin robotică, manufactură aditivă, inteligență artificială și biotehnologie, transformă societatea omenească care a rămas aproape neschimbată de 10.000 de ani. Întrebarea de temelie a oricărui sistem de oraș inteligent este ce procent din populație înțelege și valorifică oportunitățile acestei noi ere tehnologice. Muncitorii inteligenți tind să fie foarte bine plătiți, ceea ce înseamnă o contribuție directă și indirectă la bunăstarea unui oraș. Ca urmare, vor fi cetățeni inteligenți care vor folosi tehnologia pentru a rezolva problemele sociale din orașul în care trăiesc.

Tehnologizarea populației ar trebui să fie prioritatea tuturor liderilor administrativi politici. Ea se poate face prin stimularea învățământului formal și concentrarea asupra materiilor STIM

(știință, tehnologie, informatică și matematică). Învățământul formal și teoretic trebuie completat de învățământul informal și de ceea ce numesc eu "ucenicie în tehnologie". Un echilibru sănătos trebuie atins între profesori, mentori și spațiul fizic unde această ucenicie se desfășoară. România este deficitară la managementul resurselor didactice, ca urmare recomandarea noastră să se acorde o atenție sporită interacțiunii umane. Fiecare oraș ar trebui să promoveze profesorii și mentorii care tehnologizează populația, prin recunoaștere publică și prin remunerare financiară. Mai mult, fiecare oraș ar trebui să aibă cel puțin un laborator public de informatică per 10.000 de cetățeni, laboratoare unde firmele de specialitate și-ar putea investi resursele de CRS (responsabilitate corporatistă socială) pentru a transfera cunoștințele lor către populație. În final, problemele sociale ar trebui prezentate public și transparent, cu o invitație de implicare atât a cetățenilor prezenți cât și a diasporei orașului în vederea rezolvării problemelor. Mai jos, veți găsi un tabel care ilustrează felul în care considerăm că se împarte populația și relația pe care o are aceasta cu tehnologia. Cea mai importantă categorie pentru durabilitate economică și socială sunt "muncitorii inteligenți", care găsesc noi întrebuințări a tehnologiei pentru munca lor de zi cu zi.

Populația și tehnologia

B. Economie inteligentă

A doua componenta ideală a unui oraș inteligent este o economie inteligentă, prosperă, înrădăcinată în nevoile și oportunitățile erei tehnologice. O economie inteligentă înțelege și are un plan strategic pentru a valorifica oportunitățile oferite de tehnologie și de o lume interconectată. Activitatea economică este ghidată de antreprenoriat și inovație cu firme private care generează bunuri și servicii vândute pe o piață globală la un preț superior și o marjă de profit substanțială. Ideile și informația sunt materiile prime cele mai de preț și ele se dezvoltă doar cu un sistem de conducere - public și privat - care încurajează asumarea riscurilor și nu pedepsește falimentul temporar. Îmbrățișează diversitatea, dar este adânc înrădăcinată în valori și principii istoric testate. Cultivă idei și abordări non-convenționale; este atractiv pentru noi veniți pe care îi integrează și îi transformă în contribuabili valoroși, atât profesional, cât și civic. O economie inteligentă implică muncitori harnici și productivi, care știu să îmbrățișeze flexibilitatea și înțeleg importanța unității în diversitate. Diferențele sociale, culturale și de naționalitate sunt privite ca avantaje sinergice, care duc la generarea de noi idei și perspective, nu ca surse de tensiuni sociale și războaie de clasă inutile.

Această economie inteligentă poate fi stimulată de conducerea administrativ-politică în primul rând prin promovarea și popularizarea principiilor sale. În absența unui plan economic sănătos, specula și "bișnița" vor umple spațiul public. Mai mult de atât, prin alegerea furnizorilor de tehnologii inteligente pentru nevoile publice ale orașului, decidenții pot încuraja firmele locale să se dezvolte și să se inoveze. În final, în contrast cu o strategie de atragere de investitori care a fost practicată în trecut și de multe ori a făcut concurență neloială firmelor autohtone, conducerile locale ar trebui să-și folosească platformele și contactele pentru a promova produse și servicii locale în străinătate. Liderii politici și administrativi ar trebui să fie susținători activi, poate chiar agresivi a produselor locale, în eforturile lor de a găsi noii clienți și parteneri.

C. Mobilitate inteligentă

A treia componentă unui oraș inteligent ideal este mobilitatea populației și a vehiculelor. Viteza și mobilitatea sunt trăsături esențiale ale erei în care trăim. Un oraș inteligent nu privește mobilitatea ca o amenințare, ci ca o realitate care trebuie gestionată și un joc competitiv care trebuie câștigat. Un oraș inteligent urmărește binele populației sale, iar populația urmărește binele orașului; este un cerc virtuos, care generează prosperitate și o calitate a vieții superioară. Faptul că populația este hiper-mobilă ar trebui să fie un aspect îmbrățișat, încurajat și înlesnit de administrația locală. Un oraș inteligent investește într-o infrastructură fluidă, în aeroport, autostrăzi, piste de biciclete, dar mai important, încurajează mobilitatea cetățenilor săi, atât economic-financiară, cât și geografică. Un oraș inteligent ideal privește emigrația - fie între rural și urban, fie între țări - ca un fenomen pozitiv și plin de oportunități. are un sistem activ de a atrage și gestiona noi emigranți, și a păstra legătura cu diaspora care pentru o vreme nu mai locuiește în granițele sale. Acest principiu al mobilității este la temelia unul istorii de succes precum Singapore, Abu Dhabi, Israel și chiar a unor metropole elvețiene care în urmă cu 50 - 60 de ani neavând populație autohtonă suficientă au recurs la o strategie agresivă de atragere a emigranților inteligenți. Bineînțeles, cel mai cunoscut exemplu este Silicon Valley care este compusă în mare parte de emigranți cu identități și reședințe multiple și care călătoresc pe tot globul pământesc cu o viteză amețitoare.

D. Ecologie inteligentă

A patra componentă a unui oraș inteligent ideal, și probabil cea mai puțin apreciată în spațiul românesc este o ecologie inteligentă. România nu deține monopolul disprețului față de realitățile ecologice dezastruoase cu care omenirea se confruntă. Tendința țărilor în curs de dezvoltare este de a se concentra pe generarea de prosperitate folosind modelele consacrate ale secolelor 19 și 20 și amânând curățenia ecologică a generației viitoare. Din nefericire, economia tradițională bazată pe poluare și pe forța de muncă ieftină nu este sustenabilă și de cele mai multe ori este o repulsie față de clasa de muncitori inteligenți. Un oraș inteligent trebuie să aibă și o strategie ecologică inteligentă pornind de la un minim de parcuri și spații verzi, dar mult mai important, să elimine marii poluanți al economiei tradiționale. Acesta este un proces foarte greoi - însă special în contextul românesc - care s-a mândrit timp de cinci decenii cu această industrie grea care era emblema proletarului comunist. În contextul țării noastre, punctul de pornire a unei ecologii inteligente probabil că este curățenia în spațiul public, ocrotirea pădurilor și amenajarea spațiilor verzi publice. Cu toate acestea, economia ecologică sau circulară prezintă foarte multe oportunități de afaceri și finanțarea europeană este generoasă în acest domeniu. Administrația publică ar trebui să o încurajeze, iar muncitorii tehnologizați ar trebui s-o pretindă.

E. Trai inteligent și echilibrat

Penultima componentă a unui oraș inteligent ideal are de-a face cu calitatea vieții inteligentă și echilibrată. Un mare pericol al erei moderne și în special, al capitalismului liber de piață este să percepem creșterea economică drept singura dimensiune - aproape religioasă - a existenței umane. Eu cred că omul este în primul rând un suflet care se întâmplă să aibă și un trup și cred că banii sunt o bună slugă, dar un groaznic stăpân. Un trai inteligent și echilibrat înseamnă că mai întâi ne concentrăm asupra valorilor noastre spirituale, după care ne îngrijim de valorile noastre comunitar-sociale și după care avem grijă de nevoile economice. Sunt un economist consacrat și în niciun caz nu vrea să diminuez importanța creșterii economice, a muncii și sacrificiului necesar pentru a avea rezultate economice. Cu toate acestea, populația inteligentă dintr-un oraș inteligent trebuie să fie echilibrată. Tehnologii și practici trebuie dezvoltate pentru a promova acest echilibru. În acest domeniu avem cea mai mare nevoie de parteneriate public-private pentru că acest spațiu al echilibrului spiritual-social-economic nu poate funcționa prin obligație guvernamentală. Instrumentul de a promova un trai echilibrat și inteligent este influența nu autoritatea. Societatea civilă sau ceea ce numesc eu societatea voluntară este cea mai în măsură să determine acest echilibru care va duce la sustenabilitate și prosperitate.

F. Guvernanță inteligentă

În ultimul rând, dar în niciun caz pe ultimul loc un oraș inteligent ideal al viitorului are o guvernanță inteligentă. Nu aș vrea însă să percepem această ultimă dimensiune ca singura care contează sau să credem că guvernul este o realitate nebuloasă, impersonală și complet detașată de noi restul. Realitatea istorică ne dovedește că guvernul oglindește fidel societatea în care trăim sau mai precis îi oglindește pe cei implicați. Instrumentele tehnologice disponibile pentru generația noastră sunt impresionante și în viitor vor crește în cantitate și în calitate. Întrebarea este dacă le von întrebuința să creăm o guvernanță inteligentă sau nu. Aceasta nu este responsabilitatea "lor" ci este responsabilitatea "noastră" sau mai specific este responsabilitatea "MEA".

Guvernanța inteligentă este clădită pe dare de socoteală, transparență și răspundere (Accountability, Repondivness and Transparency ART). Deciziile se fac obiectiv, bazate pe studii și date concrete nu preferințe și particularități politice. E-guvernarea este un proces de îmbunătățire continuă. Procesul de planificare, bugetare, implementare și monitorizare este unul transparent și invită la participarea tuturor deținătorilor de miză. Strategiile și obiectivele pe termen lung sunt bine cunoscute, popularizate și îmbrățișate de majoritatea cetățenilor. Inovarea, creativitatea și spiritul antreprenorial sunt apreciate și promovate în toate domeniile vieții sociale și acceptate indiferent de proveniență. Sectorul public este într-o bună comunicare și colaborare cu sectorul privat, ONG-ist și academic.

Personal, după cincisprezece ani de trai în Statele Unite ale Americii, în anul 2005 m-am repatriat în România. Vă pot spune cu certitudine ca România în 2018 nu este ceea ce-mi doresc încă, dar în niciun caz nu mai este ceea ce-a fost în urmă cu 12 ani. Îmbunătățirea este vizibilă și încurajatoare. Locuiesc în Oradea, un oraș care împreună cu multe alte orașe din România a făcut niște progrese impresionante și inteligente. Cu credința pe care am moștenit-o de la strămoșii mei mă uit la felul în care vor arăta orașele românești în anul 2030 și am motive de optimism. Avem acces la tehnologii impresionante, la o diasporă disponibilă, la o Uniune Europeană generoasă, la firme și informaticieni harnici și creativi și la câțiva politicieni și administratorii publici care vor să facă lucrurile altfel. Sunt sigur că dacă ne vom concentra să tehnologizam populația română, vom avea toate șansele să trăim în orașe și într-o țară inteligentă.


  1. Pentru cei interesați să aprofundeze acest subiect, recomand raportul lui McKenzie & Company din 2013 "How to Make a City Great" și cercetarea lui The Economist Intelligence Unit din 2016 "Empowering Cities: The Real Story of how Citizens and Businesess are Driving Smart Cities". Pentru o abordare academică recomand "Understanding smart cities: An integrative framework" (2012) de Hafedh Chourabi, et al. și "Informational Urbanism: A Conceptual Framework of Smart Cities" de Julia Barth et al. din 2017. Un serviciu folositor de comparație cu alte orașe este oferit de World Council on City Data (WCCD) http://www.dataforcities.org/ care ajută la evaluarea performanței unui oraș utilizând aproximativ 100 de criterii pertinente. 

LANSAREA NUMĂRULUI 87

Prezentări articole și
Panel: Project management

Marți, 24 Septembrie, ora 18:00
Impact Hub, București

Înregistrează-te

Facebook Meetup

Conferință

Sponsori

  • ntt data
  • 3PillarGlobal
  • Betfair
  • Telenav
  • Accenture
  • Siemens
  • Bosch
  • FlowTraders
  • MHP
  • Connatix
  • UIPatj
  • MetroSystems
  • Globant
  • Colors in projects