Cartea Daliei. Să predăm programare pe limba celor mici

Erika Kramarik
Marketing manager @ Cartea Daliei

Printre angajații din domeniul IT din Cluj-Napoca, 40 de angajați de la cinci companii ies în evidență cu o rutină mai neobișnuită. O dată pe săptămână, timp de o oră, ei coordonează voluntar cluburi de programare pentru cinci clase de a IV-a din școli locale. Cu ajutorul limbajului Scratch, elevii învață despre algoritmi într-un cadru prietenos. Învață să dea viață unor personaje și să creeze mici jocuri. Toate cluburile au același scop: de a pregăti elevii pentru o piață a muncii din ce în ce mai digitalizată.

Cluburile de Scratch au loc în cadrul proiectului Adoptăm o școală! al asociației noastre Cartea Daliei, care facilitează parteneriate între companii și școli clujene. Angajații companiilor implicate organizează activități care implică tehnologia cu elevii din școala "adoptată".

"Cartea Daliei există pentru a pune tehnologia în serviciul educației. Ne-am dorit să facem ambele părți conștiente de nevoile care există în domeniul educațional și pe piața muncii. Ne-a bucurat foarte mult să vedem deschiderea cu care companiile au primit acest proiect, felul în care au îmbrățișat facilitarea cluburilor de Scratch", povestește Oana Ciherean, fondatorul asociației Cartea Daliei.

Ideea proiectului a venit din activitățile punctuale ale asociației, în care voluntarii mergeau în școli și foloseau jocuri pe tablete pentru a introduce elevii în bazele programării sau a le arăta valoarea jocurilor educative.

"Primii susținători au fost partenerii noștri de la SAP România, cu care colaborăm din 2016. De acolo, proiectul a crescut ca un bulgăre de zăpadă. Ni s-au alăturat voluntari de la iQuest, Yonder, Xoomworks, Evozon. Acum sunt 40 de voluntari, care coordonează cluburi la Școala Gimnazială "Emil Isac", Colegiul Național "George Barițiu", Colegiul de Muzică ,,Sigismund Toduță", Școala Gimnazială "Ioan Bob"și Liceul cu Program Sportiv. Sunt 118 elevi implicați, câte o clasă la fiecare școală. Iar cadrele didactice și părinții, urmăresc proiectul și ceea ce învață elevii. Avem inclusiv sprijinul Primăriei și Consiliului Local Cluj-Napoca, respectiv a Inspectoratului Școlar Județean Cluj", explică Oana.

Am ales să folosim limbajul de programare Scratch pentru accesibilitatea lui. Scratch funcționează ca o aplicație și o comunitate online, dezvoltate și menținute de o echipă de la MIT Media Lab. A fost creat în special pentru copii, dar este folosit de persoane de toate vârstele. Aplicația este open source, cu resurse valoroase create în jurul ei, fiind folosită în peste 150 de țări; folosește etichete vizuale și personaje - astfel elevii au șanse mai mici să facă greșeli în timp ce creează cod. Cel mai important este că atunci când oamenii învață să programeze cu Scratch, ei învață strategii importante în rezolvarea problemelor, crearea proiectelor și comunicarea ideilor pe care le au.

O companie care își asumă că vrea să adopte o școală organizează din rândul angajaților ei o echipă de voluntari care să preia facilitarea clubului. Noi asigurăm resursele necesare pentru ca voluntarii să fie pregătiți: organizăm un training pentru ei pentru a pune bazele limbajului Scrach, oferim manuale pentru profesori, dar și caiete de exerciții pentru elevi. Suntem prezenți pe durata implementării proiectului, să ajutăm voluntarii cu sfaturi când se lovesc de provocări. Urmărim toate succesele mari și mici, care au loc în laboratoarele de informatică. Până la urmă, rezultatele implicării voluntarilor se văd cel mai bine în clasă, în reacțiile și progresul elevilor.

Denisa, de 10 ani, ne povestește în timp ce schimbă fundalul de la proiectul ei, cum a învățat să facă mișcări. "Am învățat cum să fac să se miște soarele, să-l fac să vorbească cu baloane de text, cum să fac obiecte mai mari sau mai mici. Îmi place că pot lucra cu colega mea." Aceasta ne vorbește despre noii ei "profesori": "Îmi place că sunt drăguți și interesanți. Și vorbesc cu fiecare dintre noi și ne ajută când ne împotmolim."- ne explică Maria. Sentimentele lor se oglindesc și în colegii lor, dar și în experiențele voluntarilor.

Vasile Dubovici e Associate Business Consultant la SAP și coordonează clubul pentru clasa a IV-a de la Școala Gimnazială ,,Emil Isac" în fiecare vineri dimineață. "Pentru mine e o adevărată plăcere să mă duc să mă întâlnesc cu copiii. Altfel îmi încep ziua după ce am predat copiilor. Îi văd cum fac câte un proiect și la sfârșitul orei simt că am un rezultat. Când văd copiii bucuroși, pentru mine e perfect. Știu că am făcut o treabă bună când un copil efectiv uită de pauză."

.jpg)

Regăsim încântarea de care vorbește Vasile și la Colegiul Național ,,George Barițiu", unde este voluntar Ciprian Căprioară, Software Engineer în cadrul companiei iQuest. Acolo sunt șase voluntari care sunt primiți în fiecare săptămână de 22 copii. "Am găsit elevii entuziaști și curioși. Au mers mai repede decât ne-am așteptat - în timp ce făceam conturile pentru toți, deja unii se jucau și au înțeles multe din funcționalitățile programului", povestește el.

Într-adevăr, în fiecare club, copii vin cu o curiozitate deschisă să știe mai multe. De setea lor de cunoaștere s-a lovit și Andrei Chirilă, HR Specialist la Evozon. El este voluntar la clubul clasei a IV-a de la Liceul cu Program Sportiv. "La început elevii nu înțelegeau de ce suntem acolo. După ce le-am prezentat Scratch-ul și le-am spus că ar putea să creeze și ei jocuri, au fost mult mai atenți și mai receptivi. Când au început să folosească programul, lecția a trecut foarte repede. Ne-au spus că abia așteaptă să ne vadă și săptămâna următoare," povestește Andrei.

Cu fiecare întâlnire a clubului, elevii devin mai competenți în a crea în Scratch ce își imaginează. Iar pe măsură ce avansează, proiectul își dezvăluie recompensele, dar și provocările. Provocări de care, până la urmă, se lovește fiecare profesor: cum aducem fiecare elev să fie la același nivel? Cum explicăm, să fim pe înțelesul tuturor? Cum îi convingem pe cei mai avansați să devină mentori pentru colegii lor? Și pentru fiecare voluntar implicat în proiect, felul în care răspund la aceste întrebări devine mulțumirea lor cea mai mare. Așa s-a întâmplat și pentru Ioana Someșan, Software Developer la Yonder. Ea și colegii ei coordonează clubul de la Colegiul de Muzică ,,Sigismund Toduță".

"Cel mai mult îmi place cum li se luminează fețele în momentul în care au înțeles sau au creat ceva nou. De fiecare dată când termină o secvență nouă, se bucură și vor să împărtășească ceea ce au făcut, atât cu noi cât și unii cu alții."- ne povestește ea.

Urmărind fiecare club în parte, am văzut cum bucuria elevilor și felul în care ei progresează se întoarce și la voluntari. Deși mulți au fost motivați să se implice pentru că puteau să vadă impactul pe care îl au, ei descoperă că învață lucruri despre ei înșiși și despre felul în care își abordează munca. "Nu am crezut că îți ia așa de multă energie să predai unei clase. Copiii sunt entuziaști și curioși, gălăgioși și amuzanți, deștepți și frumoși. Dar sentimentul de la finalul fiecărei ore, când vezi progresul fiecăruia, e de neprețuit și te umple de căldură", ne spune Silvia Codoban, Marketing Specialist la Xoomworks. Ea și alți 8 colegi au adoptat Școala Gimnazială ,,Ioan Bob", unde au fost primiți cu brațele deschise.

Voluntarii proiectului Adoptăm o școală! învață de la elevi să se bucure de ce au în fața lor. Își aduc aminte cum e să perseverezi și să te bucuri de fiecare succes din toată inima, cum numai copiii știu să o facă. Iar acest optimism e ceva ce rămâne cu ei și ceva ce iau la birou, în munca lor, și în viața de zi cu zi.

Dincolo de experiența pozitivă pe care o avem toți, impactul real al clubului e în competențele pe care le dezvoltă elevii prin proiectele pe care le creează.

"Elevii învață să lucreze în echipă, să fie creativi, să gândească sistematic felul în care abordează proiectele pe care le au în față," explică Oana, fondatorul Cărții Daliei. "Competențele pe care le dezvoltă, le vor fi folositoare indiferent de meseria pe care și-o vor alege. Poate avem în rândul lor viitori programatori, oameni de știință, medici, artiști, poate chiar astronauți. Nu știm ce vor deveni când se vor face mari, dar știm că orice profesie și-ar alege, digitalizarea și automatizarea vor fi lucruri cu care se vor întâlni. Noi vrem să le oferim toate cunoștințele și instrumentele pentru ca ei să își poată îndeplini visele și să își atingă potențialul maxim", încheie ea.

Dar până când acești elevi trebuie să decidă ce vor fi când se fac mari, ei au de trecut peste provocarea oferită de proiectul Adoptăm o școală: un Game Jam care va avea loc în iulie, în care echipe din cele cinci cluburi vor crea un proiect pe o temă aleasă, într-o singură zi. Un hackaton, în alte cuvinte, în care elevii își vor pune la încercare cunoștințele. Iar pentru asta, ei vor avea nevoie de toată susținerea pe care o pot primi - din partea noastră, din partea voluntarilor, dar și din partea voastră, a celor care își doresc să se implice.