Sunt fascinată de oamenii din jurul nostru, în special de cei curioși și perseverenţi în lucrul cu concepte interdisciplinare, oameni care merg dincolo de limitele cunoașterii existente. Un desen animat science-fiction din copilărie în care un băieţel era crescut de un robot umanoid este unul dintre amintirile care este încă foarte intensă în imaginarul meu de adult. De aceea, a fost o mare bucurie că l-am descoperit pe profesorul Hiroshi Ishiguro care lucrează în robotică și AI!
Deși nu am avut timp pentru un interviu live la CeBIT 2017, unde acesta a ţinut o prelegere despre inteligenţa artificială, prof. HIROSHI ISHIGURO a acceptat să îmi răspundă în scris. Fiind una dintre personalităţile contemporane care ne inspiră în demersurile noastre știinţifice, a fost deschis să împărtășească cu noi bucăţi din viaţa sa și din explorările sale pentru a înţelege mintea și emoţiile umane.
Profesorul Hiroshi Ishiguro este Profesor în cadrul departamentului Systems Innovation, parte a Graduate School of Engineering Science a Osaka University (2009-), Distinguished Professor la Osaka University (2013-) și Group Leader (2011-) al Hiroshi Ishiguro Laboratory la Advanced Telecommunications Research Institute (ATR) și ATR fellow.
Având rezultate deosebite în studiul roboticii și al androizilor, profesorul Hiroshi Ishiguro a dezvoltat mulţi roboţi umanoizi și androizi, precum Hugvie, Geminoid, Telenoid, și Elfoid.
Diana Ciorba: Ce a stârnit interesul pe care l-aţi acordat roboţilor? Cum a început totul?
Prof. HIROSHI ISHIGURO: Când eram în școala primară, pictam și ţineam un jurnal. Obișnuiam să pictez sau să desenez tot ce doream, chiar și la ore, fără să-mi ascult profesoara. Atunci căutam un mijloc pentru expresivitatea mea.
În clasa a cincea a avut loc un eveniment neașteptat.Am fost certat de părinţi și de profesori care mi-au spus: "Gândește-te la sentimentele celorlalţi." Lumea era șocantă pentru mine. Nu înţelegeam sentimentele celorlalţi. Chiar dacă îi întrebam pe cei din jurul meu, nimeni nu mi-a dat un răspuns clar. Ceilalţi nu mă înţelegeau. Eram dezamăgit.
Când eram copil, visam să devin pictor. Am renunţat la idee deoarece e greu să trăiești ca pictor, iar abilitatea mea de a înţelege culorile era limitată la acea vreme. Apoi am decis să studiez calculatoarele în anul 3 de facultate. Credeam că utilizarea calculatorului mă va ajuta să am un trai decent.
Cu cât studiam mai mult, cu atât mai mult mă fascina inteligenţa artificială. Este asemănător cu pictatul.
De atunci, am dezvoltat un android pentru a înţelege ce este omul și pentru a-mi clarifica întrebările de la acel eveniment șocant și memorabil din clasa a cincea.
Interesul meu nu ţine de dezvoltarea roboţilor, ci de înţelegerea minţii umane și a motivului pentru care fenomenele emoţionale apar în societatea umană. Sunt interesat de oameni, nu de roboţi.
D.C. : Cum vă referiţi la roboţii umanoizi când vorbiţi despre ei (în limba nativă și în engleză) ? - el / ea sau neutru? După părerea dumneavoastră, care este cel mai potrivit cuvânt și de ce?
H.I.: Folosesc "el" deoarece este fratele meu geamăn.
D.C. : Cum a afectat proiectul Geminoid percepţia propriei persoane?
H.I.: După ce am construit androidul, am realizat că nu mă recunoșteam pe mine.
Când am urmărit înregistrarea video cu mișcările androidului meu, toţi au spus că nu doar aspectul, ci și mișcările sunt ca ale mele, împotriva părerii mele.
În general, oamenii nu se cunosc pe ei înșiși. Am simţit că adevărata mea viaţă se află în mine, nu în percepţia oamenilor.
D.C. Care ar putea fi riscurile și ameninţările pentru comportamentul uman și pentru psihic în timpul teleoperării?
H.I. Operatorul poate accepta corpul androidului ca fiind propriul corp. Prin urmare, dacă cineva ar lovi robotul, operatorul va simţi că a fost lovit.
Dacă cineva face rău robotului, operatorul va resimţi impresii negative.
D.C. După părerea dumneavoastră, când vor putea androizii să efectueze activităţi complexe cum ar fi căţăratul (un robot asigură, celălalt se cațără)?
H.I.: Nu sunt expert în acest tip de roboţi, dar nu cred că e greu de realizat acest lucru, dacă ne raportăm la roboţii conversaţionali. Cred că tehnologia este disponibilă deja.
D.C.: Care este cea mai mare provocare a activităţii dumneavoastre curente?
H.I.: Dorim să insuflăm roboţilor intenţie și dorinţă. Dacă roboţii sunt capabili de aceste lucruri, vom putea să înţelegem cum funcţionează ceilalţi semeni.
D.C.: Care aspect al interacţiunii interumane aţi dori să fie transpus în interacţiunea dintre om și robot?
H.I.: Aș dori să ajute copiii cu autism și bătrânii bolnavi de demenţă, deoarece aceste categorii au probleme de comunicare.
D.C. Care este viziunea dumneavoastră în ceea ce privește dezvoltarea roboticii în viitor?
H.I. Atleţii cu picioare sau mâini artificiale obţin rezultate foarte bune în cadrul Jocurilor Paralimpice (Paralympic Games). Nu vom spune despre astfel de oameni că sunt 70% oameni etc.. Ei sunt consideraţi oameni.Conform definiţiei fiinţelor umane, partea biologică, carnea, nu este o specificaţie.Pe măsură ce tehnologia se dezvoltă, oamenii vor tinde să își înlocuiască corpul cu mașini pentru a putea trăi mai mult.
Substanţa organică are o durată mică de viaţă, iar acceptarea substanţei anorganice va însemna atingerea prosperităţii pentru a putea obţine durata de viaţă necesară explorării spaţiale.
de Lucian Torje
de George Bara
