ABONAMENTE VIDEO REDACȚIA
RO
EN
×
▼ LISTĂ EDIȚII ▼
Numărul 46
Abonament PDF

Tulburările de somn și Stresul Profesional

Mihai Câsu
Director Medical, medic primar Pediatrie @Polaris Medical



Damian Popescu
Medic primar neurolog @Polaris
DIVERSE

Somnul este o stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin suprimarea temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și încetinirea funcțiilor vieții organice (ritm respirator, ritm cardiac, scăderea tensiunii arteriale, relaxare musculară, scăderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scăderea funcțiilor secretorii).

Somnul se desfăsoară în mai multe faze, fiecare având anumite caracteristici.

Fazele somnului se împart în două grupe distincte:

1) NREM (non rapid eye movement) cu patru stadii de profunzime N 1,N 2,N 3 și N 4.

2) REM (rapid eye movement)

Când adormim, intrăm în stare de somn non-REM, în diferite stadii, apoi trecem în stare de somn REM (rapid eye movement) caracterizat prin mișcări rapide și simultane ale ambilor ochi, de unde și denumirea. Cele două faze sunt inegale și alternează între ele în cicluri de somn cu durată de 90-110 minute. În timpul unui somn normal există 4-6 de astfel de cicluri. Fazele de somn non-REM totalizează circa 80% din durată somnului normal iar somnul REM 20% din durată somnului.

1) Faza non-REM - 4 stadii:

a) Stadiul 1 -o fază ușoară de somn în care trezirea este lesne prin stimuli auditivi sau tactili. Este considerată o stare de presomn (ațipire). În această fază, tonusul muscular scade și globii oculari au mișcări lente. Pe traseul EEG se pot observa mișcările globilor oculari, o aplatizare a ritmului alfa (care este caracteristic stării de veghe la un subiect relaxat cu ochii închiși) și apariția unor unde ascuțite în zonă vertexului. Acestea pot să fie confundate cu descărcari specifice epilepsiei, dar în realitate sunt niște manifestări fiziologice. Mulți subiecți au tresăriri și senzația de "cădere". Durata este de câteva minute (5% din durată totală a somnului).

b) Stadiul 2 -este un stadiu mai profund de somn care poate să reprezinte 50% din durată totală a somnului în cicluri de câte 10-20 minute. Trezirea se face la stimuli mai puternici, miscările globilor oculari încetează, frecvența cardiacă și temperatura corpului scad, tonusul muscular prezintă creșteri alternând cu scăderi.

Pe EEG se constată o încetinire a ritmurilor cerebrale peste care se suprapun "bufee" de unde rapide numite fusuri de somn (sleep spindles) și complexe K (o undă amplă, bifazică, de durată mare) .

c) Stadiile 3 și 4 sunt caracterizate de prezența unor unde lente cerebrale numite deltă alternând cu perioade de unde rapide și de amplitudine mică. În aceste faze tensiunea arterială scade, temperatura corpului scade, corpul este imobil, tonusul muscular este scăzut. Sunt fazele cele mai profunde ale somnului. Trezirea este dificilă și atunci când se realizează, subiecții sunt "buimaci" . În aceste faze de somn pot să apară unele dintre cele mai neplăcute tulburări de somn - pavorul nocturn, somnambulismul, enurezisul nocturn. Durată acestui stadiu variază cu varstă :<30 ani - 21 %, 40-49 - 8%, 60-69 - 2%.

2) Faza REM

Este o fază activă a somnului caracterizată prin activitate cerebrală intensă. Undele cerebrale sunt rapide, desincronizate, asemănătoare cu cele din starea de trezie. Respirația devine rapidă, neregulată, superficială. Globii oculari se mișcă rapid în diferite direcții, iar musculatura este paralizată. Pulsul și tensiunea arterială cresc. Majoritatea viselor apar în această fază de somn. Rolul ei nu este bine precizat, dar se presupune că este implicată în procesele de fixare a informației în memorie și învățare. Absența / durata scăzută a somnului REM duce la senzația de oboseală. Pe EEG această fază are un aspect tipic cu prezența unor unde cu formă de "dinți de fierăstrău". Există situații în care apare somnul REM în mod paradoxal în fază de veghe - narcolepsia.

Mixul fazelor somnului

Calitatea somnului nu depinde numai de durată ci și de "mixul" dintre fazele REM și non-REM. Într-un somn normal aceste faze alternează într-un pattern predictibil numit "arhitectura somnului".

Un somn complet constă din cicluri NREM și REM care alternează la fiecare 90-110 minute și se repetă de 4-6 ori pe noapte. În medie, adultul petrece mai mult de jumătate din somn în faza 2, 20% în faza REM și restul timpului în celalalte faze de somn. Timpul petrecut într-o anumită fază de somn nu este constant pe perioada nopții. Primul ciclu de somn conține o scurtă perioadă de somn REM și o perioadă lungă de somn cu unde lente (fazele 3, 4). Pe parcursul nopții fazele cu unde lente scad ca timp, iar faza de somn REM crește, astfel încât spre dimineață predomină somnul REM și fazele 1 și 2 din somnul NREM.

Arhitectura somnului variază în funcție de vârstă. Adultul tânăr petrece 20-25% din somn în faza REM, nou născutul 50%, vârstnicul sub 16%. De asemenea, la vârstnic se observă o scădere a duratei fazelor de somn profund (fazele 3 și 4)<7% comparativ cu adultul tânăr (20%).

Insomnia reprezintă incapacitatea realizării funcției somnului din cauza scurtării semnificative a duratei și /sau calității acestuia. În practică, s-ar traduce prin probleme de inițiere sau menținere a somnului , sau prin treziri la ore foarte mici, elemente care fac să dispară caracterul restaurativ al somnului. Cu alte cuvinte, somnul nu vă mai odihnește, nu mai are darul de a ajuta la refacerea organismului.

Pe cale de consecință, după instalarea insomniei, trebuie să ne așteptăm să apară unul sau mai multe semne, cum ar fi: oboseală sau stare de rău, dificultăți în menținerea atenției sau a memoriei, diminuarea capacității de a funcționa în sfera profesională, socială sau educațională, iritabilitate sau labilitate emoțională, somnolența diurnală, scăderea energiei vitale, a creativității și a motivației, tensiune fizică și psihice, dureri de cap, disconfort abdominal, accentuarea stărilor de stres.

Stresul în general și cel profesional în special, sunt principalele cauze ale insomniei psihofiziologice tranzitorii sau insomnia adaptativă.

Insomnia adaptativă este provocată de apariția unor factori de stres emoțional intens și care produc modificări profunde ale stării emoționale a individului. Nu există individ care să nu fi avut "plăcuta" ocazie de a fi experimentat pe durata vieții sale cel puțin câteva episoade, mai scurte sau mai lungi, de astfel de insomnii adaptative. O serie de date epidemiologice recente sugerează că între 33-50% dintre adulții activi profesional au cel puțin un episod de insomnie adaptativă pe parcursul unui an.

Dacă facem o corelație cu incidența sindromului burnout care ajunge la 50% dintre adulții angajați , ne dăm seama de cât de strânsă este legătura între stresul profesional și tulburările de somn.

Stresul profesional poate să afecteze un angajat în mai multe feluri, poate să acționeze în mod cronic ( ca în sindromul Burnout) și să erodeze lent și treptat capacitatea de funcționare socio-profesională sau să acționeze acut, prin apariția unor probleme profesionale deosebite ( solicitări exagerate și nerealiste , pierderea locului de muncă, modificarea bruscă a statutului social și profesional, retrogradari, penalizări, anchetări, etc) .

În ambele situații sunt puse la încercare mecanismele adaptative ale individului, mecanisme care, din păcate, ne sunt de cele mai multe ori necunoscute. Marea majoritate a indivizilor nu sunt conștienți de faptul că posedă adevărate patternuri de comportament reactive în situații stresante, prin urmare, atunci când vor începe să apară tot felul de simptome psihice și fizice cauzate de factorii de stres, începînd cu insomnia adaptativă, vor începe să atribuie aceste semne unor boli somatice , fără a identifica stresorul din viață lor.

Din aceste motive, atunci când începeți să aveți probleme de somn, sunteți anxioși, iritabili, tot mai obosiți, letargici, epuizați, aveți tendința de a sta tot mai mult în pat, sunteți triști, depresivi, melancolici, aveți dureri de cap, de ochi, dureri abdominale, e momentul să vă faceți o evaluare neurologică și psihiatrică, precum și o evaluare psihologică, pentru a putea identifica agenții cauzatori și a trece la vindecare.

De cele mai mult ori, identificarea și îndepărtarea factorilor de stres din viața dvs. vor fi suficiente pentru a depăși momentul dificil și a vă reveni la capacitatea avută în trecut. În cazul în care nu se întâmplă acest lucru și insomnia și semnele adiacente persistă, ar fi bine să treceți la o evaluare neurologica a somnului, eventual un EEG de somn și un examen psihiatric. În acest fel se pot identifica modificările somnului și chiar iniția un tratament specific, în urma evaluării echipei neuro-psihiatrice.

EEG -ul de somn este o metodă neinvazivă de monitorizare a funcționalității creierului în timpul somnului. Pacientul este internat pentru o noapte, într-un spațiu special amenajat, conectat permanent la un aparat de înaltă performanță care înregistrează diferiți parametri biologici (activitate electrică a creierului, mișcările corpului, ale globilor oculari, contracții ale musculaturii, EKG, mișcări respiratorii, etc.). La finalul examinării se generează un raport care conține informații cu privire la fazele somnului, procentajul acestora, evenimentele care au apărut pe somnului. La finalul examinării se generează un raport care conține informații cu privire la fazele somnului, durata și procentajul acestora, evenimentele care au apărut pe perioada somnului. Pe baza acestor informații echipa multidisciplinară (neurolog, psihiatru, psiholog, penumoftiziolog, ORL-ist) poate să stabilească diagnosticul, tratamentul și prognosticul eventualelor probleme medicale identificate.

Nu uitati că cea mai mare problemă a celor afectați de insomnie este ignoranța. Lipsa unei evaluări medicale, combinată cu o gramadă de informații inadecvate găsite pe internet, pot să conducă spre automedicație și în cele din urmă spre dependența de diverse somnifere. În alte cazuri, soluțiile oferite de prietenii binevoitori, de genul consumului de alcool sau de cannabis, nu fac decât să agraveze problema. Este binecunoscut în mediul medical faptul că, atât alcoolul cât și cannabisul, sunt substanțe psihoactive cu foarte mare potențial de inducere a insomniei.

Persistența îndelungată a insomniei adaptative, este baza pe care se clădesc diverse alte afecțiuni psiho-somatice : ulcerul gastro-duodenal, enterocolită ulcero-hemoragică, hipertensiunea arterial, psoriazisul, boala Hashimoto șamd.

În concluzie, este de mare importantă o identificare cât mai precoce a acestui tip de insomnie, o prezentare rapidă la o evaluare psihologică, neurologică și psihiatrică și luarea de măsuri eficiente.

Trebuie să menționăm că în cazul unei depistări precoce a acestei tulburări, psihoterapia va fi eficientă în aproape 90% din cazuri. Dacă insomnia persistă între 1-2 luni sau chiar mai mult, e posibil să fie nevoie de o aborare medicamentoasă a problemei, utilizând exclusiv la indicația medicului psihiatru, o serie de medicamente anxiolitice și hipnoinductoare pe o perioadă cât mai scurtă cu putință.

În aceeaşi ediţie ... (46)

▼ TOATE ARTICOLELE ▼

Conferință

Sponsori

  • ntt data
  • 3PillarGlobal
  • Betfair
  • Telenav
  • Accenture
  • Siemens
  • Bosch
  • FlowTraders
  • MHP
  • Connatix
  • UIPatj
  • MetroSystems
  • Globant
  • Colors in projects

Mihai Câsu a mai scris