ABONAMENTE VIDEO REDACȚIA
RO
EN
NOU
Numărul 148
Numărul 147 Numărul 146 Numărul 145 Numărul 144 Numărul 143 Numărul 142 Numărul 141 Numărul 140 Numărul 139 Numărul 138 Numărul 137 Numărul 136 Numărul 135 Numărul 134 Numărul 133 Numărul 132 Numărul 131 Numărul 130 Numărul 129 Numărul 128 Numărul 127 Numărul 126 Numărul 125 Numărul 124 Numărul 123 Numărul 122 Numărul 121 Numărul 120 Numărul 119 Numărul 118 Numărul 117 Numărul 116 Numărul 115 Numărul 114 Numărul 113 Numărul 112 Numărul 111 Numărul 110 Numărul 109 Numărul 108 Numărul 107 Numărul 106 Numărul 105 Numărul 104 Numărul 103 Numărul 102 Numărul 101 Numărul 100 Numărul 99 Numărul 98 Numărul 97 Numărul 96 Numărul 95 Numărul 94 Numărul 93 Numărul 92 Numărul 91 Numărul 90 Numărul 89 Numărul 88 Numărul 87 Numărul 86 Numărul 85 Numărul 84 Numărul 83 Numărul 82 Numărul 81 Numărul 80 Numărul 79 Numărul 78 Numărul 77 Numărul 76 Numărul 75 Numărul 74 Numărul 73 Numărul 72 Numărul 71 Numărul 70 Numărul 69 Numărul 68 Numărul 67 Numărul 66 Numărul 65 Numărul 64 Numărul 63 Numărul 62 Numărul 61 Numărul 60 Numărul 59 Numărul 58 Numărul 57 Numărul 56 Numărul 55 Numărul 54 Numărul 53 Numărul 52 Numărul 51 Numărul 50 Numărul 49 Numărul 48 Numărul 47 Numărul 46 Numărul 45 Numărul 44 Numărul 43 Numărul 42 Numărul 41 Numărul 40 Numărul 39 Numărul 38 Numărul 37 Numărul 36 Numărul 35 Numărul 34 Numărul 33 Numărul 32 Numărul 31 Numărul 30 Numărul 29 Numărul 28 Numărul 27 Numărul 26 Numărul 25 Numărul 24 Numărul 23 Numărul 22 Numărul 21 Numărul 20 Numărul 19 Numărul 18 Numărul 17 Numărul 16 Numărul 15 Numărul 14 Numărul 13 Numărul 12 Numărul 11 Numărul 10 Numărul 9 Numărul 8 Numărul 7 Numărul 6 Numărul 5 Numărul 4 Numărul 3 Numărul 2 Numărul 1
×
▼ LISTĂ EDIȚII ▼
Numărul 43
Abonament PDF

Flexibilitate strategică în timpul incertitudinii

Paul Alexandru Tofan
Project Manager @ISDC



MANAGEMENT


În ciuda volatilității economice și de business, a incertitudinii rezultatelor și a gradului mare de risc al investițiilor, este posibil să existe oare un potențial al acestei incertitudini care rămâne neexploatat? În aceste condiții se pune problema dacă putem evalua acel potențial și justifica investiția, bazându-ne exclusiv pe metodele tradiționale de evaluare, care examinează doar informațiile deținute la momentul evaluării (ex. Recuperarea investițiilor ROI, Valoare Actualizată Neta - NPV)? 

Standarde fixe

Incertitudinea este o prezență constantă în lumea IT. Această incertitudine apare din mai multe surse: imaturitatea, complexitatea și natura imprevizibilă a tehnologiilor, gradul ridicat de integrare a tehnologiilor în cadrul și în afara organizațiilor, presiunea accelerată exercitată asupra domeniului IT pentru produse inovatoare și servicii orientate către o piață cu o atractivitate dificil de prognozat . În ciuda acestei realități, metodele de evaluare tradiționale descurajează investițiile făcute sub semnul acestei incertitudini ținând cont doar de informațiile prezente la momentul evaluării.

În urma evaluării cu aceste metode, decidenții sunt puși în fața unor proiecții de venituri cu valori mici sau rate de actualizare mari, iar răspunsul lor la presiunea de a investi care vine din piață este să completeze lipsa de atractivitate a analizei NPV cu argumente calitative, cum ar fi importanța strategică sau prezența în piață. De cele mai multe ori li se cere să ia o decizie de tipul totul-sau-nimic pe baza informațiilor curente, deși ei ar prefera să exercite o mai mare flexibilitate în procesul decizional pe măsură ce contextul evoluează. Un scenariu similar poate fi găsit de exemplu în jocul de poker: presupunând că suma obligatorie înainte ca mâna să înceapă este de 1 $, iar pariurile se fac cu valori intre 1 și 10 $, cât de exact poți prezice chiar înainte ca prima carte să fie anunțată, care e suma plasată la pariul final?

Gândirea tip "structură de opțiuni"

Acest tip de gândire propune o structură al cărei scop este să poziționeze luarea deciziilor în ultimul moment responsabil cu maximul de informație. La fel ca și tehnicile de tip Valoare-Actualizată-Neta(NPV) sau Flux-Monetar-Actualizat(DCF) acest tip de gândire își are originea în lumea financiară și se bazează pe teoria prețurilor opțiunilor și analiza de tip opțiuni real.

În principiu, acest tip de evaluare complementează metodele oferind mijloacele necesare pentru a captura potențialul pozitiv pe care incertitudinea și flexibilitatea procesului decizional îl poate oferi.

Analiza de opțiuni reale este cu adevărat valoroasă atunci când există incertitudine ridicată referitoare la valoarea activelor vizate, managementul are un grad mare de flexibilitate în procesul de decizie de-a lungul proiectului și este dispus să plătească construcția și exercitarea unor opțiuni care să conțină riscul dat de incertitudine. Este o soluție la îndemână atunci când metodele de evaluare statice furnizează valori pozitive mici sau chiar ușor negative. Totuși, aplicarea acestei metode nu se justifică atunci când avem de-a face cu valori negative mari rezultate în urma evaluărilor tradiționale de tip NPV.

Prin definiție o opțiune de tip real reprezintă dreptul, nu obligația, de a întreprinde o acțiune (de cumpărare, vânzare, abandon, amânare) asupra unui activ nefinanciar, cu un cost predeterminat și până la o dată predeterminată. Costul opțiunii reprezintă prețul plătit pentru a achiziționa, crea și menține opțiunea în perioada supusă incertitudinii.

Valoarea unei opțiuni vine din flexibilitatea oferită în privința deciziei de a exercita opțiunea la un moment ulterior în funcție de condițiile viitoare. Această flexibilitate înseamnă că deținătorii opțiunii pot beneficia de potențialele câștiguri ale investiției și în același timp să-și limiteze pierderile la costul de achiziționare a opțiunii în caz că investiția nu devine rentabilă. Pentru că incertitudinea crește potențialul pozitiv al rezultatelor dar nu și pe cel negativ (limitat la zero), rezultatul este că o incertitudine mai mare crește valoarea pusă pe flexibilitate și implicit valoarea deținerii opțiunii.

Să presupunem că o firmă preia un proiect major de implementare a unui sistem de trading de ultimă generație. Firma alege să pornească în primă fază cu implementarea unui prototip și apoi în funcție de rezultatul prototipului va decide demararea proiectului pe scară largă. În acest caz putem asimila costul de implementare a prototipului cu costul de achiziționare a opțiunii pentru a demara întreg proiectul.

Managementul poate influența procesul de creare a valorii prin adoptarea unei strategii sistematice ce se concentrează pe a repoziționa componentele obligatorii în componente opționale.

Pentru o abordare optimă a modului de gândire tip structură de opțiuni se recomandă:

Tipuri de opțiuni:

Evaluarea opțiunilor

Cele mai frecvente modalități de calcul a opțiunilor sunt bazate pe conceptul popularizat cu denumirea de Black-Scholes.

Pentru o explicație simplificată, să presupunem scenariul unei investiții în care avem opțiunea de a investi și pentru care opțiunea expiră în termen de 1 an. Considerând că posibilele rezultate ale investiției reprezentate în tabelul de mai jos sunt: zero (A), 26$(B), 100$(C) și multiplicând fiecare posibil rezultat cu probabilitatea ca el să fie obținut, vom obține valoarea fiecărei posibilități. Prin suma acestor valori ajungem la 33 ca valoare viitoare a opțiunii (în termen de 1 an).

Presupunând o depunere de 100$ și o dobândă bancară de 10%, care ne va întoarce 110 $ la finalul fiecărui an, putem calcula ușor ce valoare trebuie să depunem în prezent la bancă pentru a rezulta 33$ peste un an. Astfel ajungem la concluzia că valoarea maximă curentă a opțiunii este de 30$, iar peste această valoare investiția are o rentabilitate mai mică decât un depozit bancar. 

Trebuie remarcat că rezultatul evaluării unei opțiuni este la fel de bun ca și acuratețea dată de calculul probabilităților și presupune o atitudine neutră la risc, fără a face diferențierea între un câștig sigur (ex. titlu de stat sau dobândă bancară) și un câștig cu o doză de risc.

Managementul opțiunilor în proiecte

Deși cuantificarea valorii fiecărei opțiuni din proiect este dezirabilă, valoarea adăugată dată de acest tip de abordare constă în procesul de gândire și management care ar trebui să aibă ca scop ca valoarea creată prin structura de opțiuni să poată fi extrasă. Astfel pentru opțiunea deținută la un anumit moment în timp (dar nu mai târziu de data de expirare) se va compara valoarea estimată pentru opțiunea de a merge mai departe cu costurile revizuite la data curentă și se va proceda mai departe dacă costurile sunt acoperite.

Deși în principiu diversele tipuri de opțiuni care pot fi obținute ca structură în proiect sunt egale ca valoare, în realitate unele sunt preferate în pofida altora. Opțiunile de creștere și schimbare sunt printre cele mai frecvente în firme, iar cea de abandon e printre cea mai puțin utilizată. O posibilă explicație poate fi faptul că managementul găsește opțiunile pozitive mai ușor de pus în practică și justificat decât cele negative.

În abordarea unor proiecte de tip risc mare - recompensă mare, se recomandă:

Aplicabilitate

Analiza de tip opțiuni reale nu este aplicabilă în contexte inflexibile în  care scopul este fix, obligatoriu.

În contexte unde nu se tolerează incertitudinea sau dacă consecințele incertitudinii pot fi ignorate, metodele tradiționale de evaluare a proiectelor par să fie suficiente.

Proiectele strategice complexe, cu un grad de inovație ridicat și care tind să aibă un grad mare de incertitudine pe o perioadă lungă de timp, dau o valoare crescută acestui tip de gândire/analiză, de aceea se recomandă utilizarea lui ca instrument în managementul unor astfel de inițiative. 

Conferință TSM

NUMĂRUL 147 - Automotive

Sponsori

  • Accenture
  • BT Code Crafters
  • Accesa
  • Bosch
  • Betfair
  • MHP
  • BoatyardX
  • .msg systems
  • P3 group
  • Ing Hubs
  • Cognizant Softvision
  • Colors in projects