Un ecran de mașină afișează rareori o singură aplicație pe întregul display. De regulă, navigația, media, barele de sistem, notificările și comenzile vehiculului sunt vizibile simultan și permanent. Toate aceste suprafețe trebuie să rămână dimensionate corect, în focus și cu insets corecte atunci când utilizatorul deschide aplicații, revine la Home, activează immersive mode sau schimbă layoutul activ.
Poți implementa fiecare schimbare folosind direct mecanismele de WindowManager. Abordarea funcționează, dar numai până la un punct. Problema este dublă: numărul combinațiilor de stări poate crește semnificativ, iar fiecare decizie personalizată de windowing reprezintă o oportunitate suplimentară de a te abate de la comportamentul așteptat de aplicațiile Android și Compatibility Test Suite (CTS).
Scalable UI propune o abordare diferită: comportamentul de windowing al Android Automotive OS (AAOS) este definit în configurație, nu în cod. Panourile, stările vizuale și tranzițiile sunt descrise în XML. La runtime, evenimentele transferă panourile dintr-o stare în alta, iar Android coordonează modificările ferestrelor și suprafețelor generate.
Notă de versiune: articolul descrie modelul Scalable UI din Android 17. Scalable UI e infrastructură AAOS SystemUI, nu un SDK stabil pentru aplicații.
Pe scurt: este un framework pentru compunerea ferestrelor dedicate experiențelor multi-panel, statice sau dinamice, în AAOS. Acesta controlează unde, când și cum este afișată o suprafață, fără a interveni asupra logicii aplicației, a widgetului sau a funcționalității din interiorul acesteia.
Modelul are patru componente definitorii:
Panel - o regiune gestionată de ecran, care găzduiește un task de aplicație sau un view deținut de SystemUI.
Variant - o stare vizuală cu nume a panoului: opened, closed, minimized. Poate defini bounds, visibility, layer, alpha și insets.
Event - ceva ce s-a întâmplat: s-a apăsat Home, s-a deschis o aplicație, s-a apăsat un buton propriu din bara de sistem.
Fluxul la runtime arată așa:
Două mecanisme cu care se confundă des:
Flexible UI compune view-uri și controllere în interiorul anumitor suprafețe CarSystemUI.
Fără un model comun, politica ferestrelor unui layout automotive ajunge să fie dispersată în callbackuri, controllere și condiții de produs. Un bloc de cod creează fereastra, altul îi modifică boundurile, iar altul o ascunde. Pe măsură ce layoutul devine mai dinamic, răspunsul la întrebări aparent simple devine tot mai dificil:
Ce suprafețe pot fi vizibile simultan?
Cine deține o anumită suprafață din ecran?
Ce se întâmplă cu boundurile și inseturile aplicației când se deschide un panou?
Este posibil ca o tranziție să afișeze, chiar și pentru o clipă, un aranjament invalid?
Scalable UI transpune aceste relații într-un graf explicit de stări. Cine face review analizează panourile configurate, variantele posibile ale acestora și evenimentele care le conectează — toate într-un singur loc. Diferențele dintre produse sunt exprimate, de regulă, prin XML și RRO-uri, nu printr-o implementare separată pentru gestionarea ferestrelor.
Este util mai ales pentru:
layouturi multi-panel persistente, spre exemplu hartă lângă comenzi media;
scene Home dinamice, cu mai multe aplicații interactive;
suprapuneri contextuale, widgeturi, drag handles sau benzi de comenzi;
split-screen și redimensionarea panourilor de către utilizator;
Documentația oficială prezintă frameworkul drept precertificat și conform CTS. Practic, acest lucru înseamnă că se construiește pe fundația standard de windowing din Android, în loc să fie rescrise în codul produsului comportamente complexe pentru taskuri și suprafețe. Mai puțin cod propriu înseamnă mai puține riscuri de a încălca așteptările Android privind lifecycle-ul, dimensionarea, focusul sau inset-urile.
Atenție, totuși, la ce nu înseamnă acest lucru: produsul finit nu este automat certificat. Compatibilitatea cu Android se evaluează la nivel de dispozitiv. Pentru a fi conform, dispozitivul trebuie să respecte Compatibility Definition Document (CDD) și să treacă CTS. Scalable UI reduce riscul asociat implementării și testării, însă nu elimină aceste cerințe și nu face conformă orice configurație XML.
Ghid rapid pentru alegerea tipului de panou:
Invarianții WindowManager sunt regulile care contează cel mai mult pentru layouturile automotive personalizate:
| Invariant | De ce contează |
|---|---|
| Lansează o activitate standard direct la poziția, dimensiunea și densitatea finale, într-o singură tranziție WindowManager. | O redimensionare imediată, a doua la rând, produce o schimbare de configurație chiar după crearea activității și poate rupe presupunerile de lifecycle testate de CTS. |
| Trimite activitățile standard în stopped când utilizatorul revine la Home. | Aplicațiile terțe trebuie să vadă lifecyle-ul Android pe care îl așteaptă. |
| Nu acoperi conținutul aplicației fără să raportezi zona ocupată prin insets SystemOverlay. | Fără insets corecte, aplicațiile nu știu unde să pună conținutul și comenzile. |
| Ascunde suprapunerile temporare și scoate-le inseturile când aplicația cere immersive mode. | Obstrucțiile permanente intră în conflict cu zona de ecran complet pe care o așteaptă aplicația. |
| Aplică corner radius la nivel de display, nu arbitrar pe suprafața unei aplicații. | Decuparea la nivel de suprafață strică interfața și testele bazate pe pixeli. |
| Nu redimensiona o aplicație doar pentru că a intrat în immersive mode. | Redimensionarea declanșează o schimbare de configurație inutilă și deranjantă. |
Scalable UI face ca aceste reguli să fie respectate mai ușor și consecvent. TaskPanel utilizează containere de taskuri Android, nu ferestre de aplicație create ad-hoc. DecorPanel poate modela elemente bazate pe view-uri și pe inseturile acestora. În plus, evenimentele și tranzițiile permit coordonarea schimbărilor corelate, în locul aplicării lor succesive, prin câte un callback.
Regula e simplă: alege cel mai restrâns tip de panou care se potrivește conținutului. Un decor panel pentru un simplu view, sau un task panel pentru o aplicație întreagă, îți pune la dispoziție comportamentul corect de lifecycle și de windowing.
| Tip | Ce face | Când îl folosești |
|---|---|---|
| TaskPanel | Găzduiește un stack de taskuri rădăcină și gestionează conținutul aplicațiilor. | Navigație, media, grid de aplicații, cameră sau oricare dintre jumătățile unui split-screen cu aplicații. |
| DecorPanel | Găzduiește un view SystemUI în proces, nu un task de aplicație. | Climate Bar, widget, scrim, drag handle, element de branding - orice comandă a SystemUI care trebuie gestionată împreună cu panourile de aplicații. |
| HunPanel | Controlează containerul notificărilor heads-up (HUN): bounds, gravity, scrim, visibility, tranziții. | Când produsul vrea HUN-uri sus sau jos, ori o intrare și o ieșire proprii. Schimbă containerul, nu randarea conținutului notificării. |
| SystemBar | Reprezintă un window de bară de status sau de navigație: bounds la marginea ecranului, zOrder, visibility, comportament de insets. | Bare de sistem proprii - sus, jos, stânga, dreapta - care trebuie să intre în modelul de stări Scalable UI. |
| SysUIPanel | Comportamentul comun al implementărilor de panouri SystemUI. E bază de implementare, nu primul tip pe care îl alegi. | Când extinzi sau depanezi comportamentul comun. Pentru configurarea produsului alegi unul dintre tipurile concrete. |
Cel mai simplu mod de a înțelege modelul este să te uiți la un layout real. Capturile de mai jos arată același ecran, cu aceleași panouri, în trei stări diferite. Se schimbă doar boundurile, nu și componența.
Harta ocupă 50% din lățimea ecranului, iar media restul. La 70%, panoul media rămâne funcțional, însă își adaptează conținutul la spațiul rămas. La 100%, panoul media este împins în afara ecranului.
Sunt trei suprafețe distincte, fiecare cu rolul ei:
Panoul hărții, în stânga, este un TaskPanel. Găzduiește taskul aplicației de navigație, iar aplicația pornește direct la boundurile variantei active. Redimensionarea îi schimbă dimensiunea, nu și lifecycle-ul: rămâne aceeași activitate, reconfigurată.
Panoul media, în dreapta, este tot un TaskPanel, cu propriul stack de taskuri. Faptul că se îngustează sau dispare complet ține de varianta în care se află, nu de o decizie luată în aplicație. Aplicația media vede doar o schimbare de configurație și își re-aranjează singură comenzile.
Gestul de drag nu mută ferestre una câte una. El emite un eveniment, iar tranziția asociată duce ambele panouri în varianta corespunzătoare, în cadrul aceleiași tranzacții. De aceea nu apar stări intermediare, în care harta s-a mărit deja, dar media încă nu s-a retras.
Bara de butoane din partea de jos a capturilor aparține unei aplicații de test, folosită pentru a emite manual evenimentele de redimensionare. Nu face parte din layoutul de produs.
Îl folosești atunci când Android trebuie să lanseze și să gestioneze activități într-o regiune dedicată. Un Home Screen poate include un task panel pentru navigație și un altul pentru media. Varianturile permit regiunii de navigație să ocupe întregul ecran, să îl împartă cu media sau să se minimizeze atunci când altcineva are nevoie de mai mult spațiu.
Deoarece conține activități reale, configurația trebuie să mențină comportamentul normal al lifecycle-ului și al configurației. Mai exact: pornește aplicația direct la boundurile finale și oprește activitățile standard în momentul în care Home le înlocuiește.
Îl utilizezi pentru un view care aparține SystemUI, nu unei aplicații. Un exemplu clasic este climate barul poziționat între două task panels. Dacă acoperă o parte din zona aplicației, configurează-i inseturile SystemOverlay, astfel încât aplicațiile să nu deseneze conținut important sub acesta.
Este potrivit și pentru elemente contextuale, care apar doar într-o anumită stare — de exemplu, un drag handle afișat atât timp cât redimensionarea split-screen este disponibilă.
Îl folosești pentru a adapta afișarea notificărilor heads-up la ecran. Un RRO poate stabili gravity-ul în partea de sus sau de jos, boundurile, scrimul și tranzițiile de deschidere și închidere. Conținutul și interacțiunea din interior rămân gestionate de pipeline-ul de notificări.
Îl utilizezi atunci când suprafața reprezintă o bară de status sau de navigație. Boundurile trebuie să atingă una dintre marginile ecranului. Variantele descriu starea vizibilă și pe cea ascunsă, iar configurația definește tipul barei, zOrder-ul și comportamentele, cum ar fi ascunderea la apariția tastaturii.
O bară de status se reduce, de exemplu, la două stări:
<SystemBar
id="@id/top_status_bar"
type="status"
barZOrder="8"
defaultVariant="@id/open"
displayId="0">
<Variant id="@+id/open">
<Bounds
left="0"
top="0"
width="100%"
height="@dimen/top_bar_height" />
<Visibility isVisible="true" />
</Variant>
<Variant id="@+id/hidden" parent="@id/open">
<Visibility isVisible="false" />
</Variant>
<Transitions defaultDuration="0">
<Transition
onEvent="_System_Hide_Panel"
onEventTokens="panelId=top_status_bar"
fromVariant="@id/open"
toVariant="@id/hidden" />
<Transition
onEvent="_System_Show_Panel"
onEventTokens="panelId=top_status_bar"
fromVariant="@id/hidden"
toVariant="@id/open" />
</Transitions>
</SystemBar>
XML-ul stabilește politica de windowing, nu butoanele barei și nici logica din spatele acestora. Produsul trebuie, în continuare, să furnizeze view-ul barei, precum și bindingurile Dagger necesare.
La migrarea unei bare vechi, dezactivează fereastra legacy în baza exact aceleiași condiții de produs care activează definiția Scalable UI. În caz contrar, ambele implementări vor rula simultan, ceea ce va duce la ferestre și furnizori de insets duplicați.
O configurație Scalable UI are nevoie de următorii pași:
Activează Scalable UI și include funcționalitatea android.software.car.splitscreen_multitasking.
Dezactivează funcționalitățile de windowing vechi care intră în conflict cu noul model de root taskuri.
Trece fiecare fișier XML de panou în resursa R.array.window_states.
Dă fiecărui panou un ID stabil, o variantă implicită validă și bounduri valide.
Definește tranziții de la evenimente de sistem sau custom către variantele țintă.
Furnizează view-ul, rolul de task, controllerul sau bindingul Dagger pe care îl cere tipul de panou ales.
Două aspecte pe care merită să le ții minte.
În primul rând, window_states reprezintă configurația completă selectată, nu o listă la care se adaugă elemente. Un overlay care omite un panou existent îl elimină din modelul încărcat.
În al doilea rând, la debug, păstrează separată starea logică de cea randată. Tratarea evenimentului poate selecta varianta țintă înainte ca tranzițiile WindowManager și de suprafață să se finalizeze. Un dump de stare care indică opened nu confirmă că boundurile, layerul, visibility-ul și inseturile finale sunt corecte pe ecran.
Riscul CTS mai mic e motivul principal, dar nu singurul:
Flexibilitate de design: același model acoperă layouturi fixe, floating panels, split-screen și scene Home dinamice.
Mai puțin cod: XML-ul exprimă relațiile obișnuite de bounds, vizibilitate și tranziții, fără să dublezi cod imperativ de ferestre.
Schimbări coordonate: un eveniment mută mai multe panouri într-un layout nou și coerent, fără stări intermediare vizibile.
Proprietate clară: configurația panourilor se ocupă de prezentare, aplicațiile și controllerele își păstrează logica de domeniu.
Variație de produs: RRO-urile aleg layouturi diferite peste același comportament de framework.
Scalable UI transformă compunerea ferestrelor din automotive într-un model explicit, bazat pe panouri, variante, evenimente și tranziții. Își demonstrează valoarea atunci când mai multe suprafețe — ale aplicațiilor și ale SystemUI — trebuie să se modifice simultan, fără a afecta ciclul de viață al taskurilor, boundurile aplicațiilor, focusul sau inseturile.
Avantajul CTS rezultă din utilizarea fundației standard, coordonată de windowing din Android, ceea ce facilitează menținerea invarianților importanți ai WindowManager. Riscul de incompatibilitate se reduce semnificativ, deși CDD-ul, validarea pe dispozitivul țintă și rularea completă a CTS rămân necesare.
Regula practică poate fi rezumată astfel: TaskPanel pentru aplicații, DecorPanel pentru view-urile SystemUI, HunPanel pentru notificările heads-up, iar SystemBar pentru barele de stare și de navigație. Păstrează logica de business în afara grafului de panouri, coordonează schimbările conexe prin evenimente și validează ceea ce este afișat pe ecran, nu doar starea selectată.
de Rareș Zete , Sergiu Dornea
de Ovidiu Popa
de Horatiu Marc