Luna trecută am avut un dialog interesant cu Alexandru Luchiian - Digital Tech Developer Specialist \@ Accenture. Am povestit despre programare, job-uri, impactul AI-ului și multe altele într-o discuție care s-a dovedit destul de interesantă.
Ovidiu Mățan: Perioada de vară îmi place foarte mult, deoarece reușesc să mă odihnesc, iar acesta e cel mai bun prilej să îmi vină ideile bune. Ți s-a întâmplat și ție, Alex?
Alexandru Luchiian: Da. Perioadele cele mai aglomerate sunt începutul și sfârșitul de an când ai dori să le faci pe toate. Lucrurile se liniștesc vara. Am terminat câteva proiecte pe care doream să le termin de mult timp. Am finalizat proiectul Aerul din școala noastră.
Dacă nu mă înșel, putem vedea acest proiect pe bd.-ul Eroilor, în centru, unde sunt expuse tunelurile cu afișe.
Alexandru Luchiian: Exact. Se numește Tunelul timpului. Proiectul a fost susținut de ING și Fundația Comunitară Cluj. Aerul din școala noastră a fost unul din cele șapte proiecte susținute de aceste organizații pentru o perioadă de șase luni. Având expertiză în calitatea mediului, senzori care măsoară calitatea aerului, mi-am dorit să fac un proiect pilot pentru Cluj. Am realizat patru sisteme care au fost implementate în patru școli din Cluj-Napoca, cu trei senzori de interior și un senzor de exterior. Am pus senzorii în sălile de clasă, în amfiteatre, în sălile de sport, dar și pe terenul de fotbal de afară. Mi-am dorit ca elevii să înțeleagă când trebuie aerisită sala de clasă, care este calitatea aerului. Am folosit senzori certificați. De multe ori când căscăm, nu suntem obosiți, ci stăm într-un mediu care este bogat în dioxid de carbon, deoarece suntem mulți în același spațiu. Am făcut cu elevii atât ore de educația mediului, cât și ore de robotică în care am construit senzori de tip semafor. Culoarea roșie indică că este necesar să se ventileze sala de clasă. După un an de zile, culegi datele și poți să îți dai seama dacă școala are probleme cu aerisirea, dacă sălile sunt predispuse la mucegai sau la transmiterea virusurilor. Răcelile se transmit mai ușor între copii dacă nivelul de dioxid de carbon este mare.
În ce scrii cod?
Alexandru Luchiian: În Arduino le-am scris. Datele sunt transmise din 2 în 2 minute pe o platformă unde am făcut niște dashboarduri. Culeg date în timp real și păstrez istoricul.
Am și eu un exemplu. Platforma aceasta de streaming am început-o într-o vară. Era pandemie, nu aveam ce să fac, eram sub un nuc la țară și am decis să mă apuc de ceva care chiar a ieșit. Atunci nu aveam ChatGPT.
Alexandru Luchiian: Trebuie să fii perseverent. Mai ales în ziua de azi, avem atât de multe oportunități, idei și resurse, încât trebuie să te decizi asupra unei singure chestii și să o duci la bun sfârșit. Și mie mi-e greu să mă decid. Pentru acest proiect, aveam acasă deja senzorii. A trebuit doar să cumpăr niște cutii și să conectez totul.
Este bine să nu ne bazăm pe ChatGPT pentru orice. Dacă ajungi să îl folosești pentru orice, devine o problemă psihologică. Poți ajunge să te bazezi exclusiv pe ChatGPT, iar tu să nu mai faci nimic.
Alexandru Luchiian: Este la fel ca momentul în care a apărut Google. Înainte se căuta informație pe anumite site-uri. Când a apărut Google, a trebuit să înveți cum să cauți după anumiți termeni. Acum, ChatGPT ne ușurează munca și mai mult. Devenim mai leneși. Trebuie să știi unde vrei să ajungi. ChatGPT nu îți va da exact ceea ce vrei tu. Trebuie să ajustezi, să schimbi.
Ce ți-ar plăcea să înveți, dar nu ai timp?
Alexandru Luchiian: Sunt câteva programe care îți expun datele mai bine pe interfață. Sunt pe listă și vreau să le aprofundez când voi avea timp de ele. ChatGPT te ajută să devii mai rapid.
ChatGPT este ca un fel de ajutor mai avansat.
Alexandru Luchiian: Până am ajuns să transmit ceva pe Internet din viața reală pentru a vizualiza datele, am avut o cale foarte stufoasă. Trimiteam informația într-o bază de date ca să o citească un PHP, ca ulterior totul să fie dat mai departe. De când a apărut ChatGPT, am început să fac webhooks, APIs, să le citesc, totul a devenit mult mai simplu.
E natura noastră să dorim să facem ceva, nu să stăm. Dacă cineva ți-ar da mâine 1 milion de euro cu condiția să nu faci nimic, ai înnebuni.
Alexandru Luchiian: Mulți milionari merg în continuare la muncă. Când am un timp mort, mă uit prin casă să văd ce nu merge. Văd că nu bate wifi-ul până la ușa de la garaj care nu se deschide. Imediat pun două dispozitive. Am multe lucruri cumpărate pe care le-am luat ca să văd cum funcționează și apoi le tot folosesc. Tot ce am testat m-a crescut ca inginer.